E negru cerul pân'
s-apară zorii
Oraşul doarme-n liniştea adâncă,
Şi-n insomnia nopţii aştept să treacă norii
Să vii cu aurora ce mai roşeşte încă.
Pădurea tot suspină cu sufletu-i de dor
Ar vrea să ne observe cu ochii verzi şi bruni,
Privirile uimite de ale ei comori
Dezvăluite nouă ca tainice minuni.
Georgeta,
9 iunie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu