În grădina lui
Se află o floare tristă,
Care ar vrea să înflorească.
Nu vrea sa moară,
Înainte de a înflori.
Nu vrea să se ofilească,
Fără să fi cunoscut fericirea!
Treziţi Grădinarul,
S-o ude în fiecare zi,
Să o cureţe de uscăciuni,
Să o îmbrăţişeze,
Să-i vorbească
Şi să-i dea căldură
Din soarele inimii sale!
Ce fericit ar fi Grădinarul
De-ar vedea-o înflorind!
Câtă răsplată nepreţuită
I-ar învălui fiinţa!
Treziţi Grădinarul,
Deschideţi-i ochii,
Să vadă că doar de el
Depinde viaţa acestei flori,
Şi chiar propria fericire!
Treziţi Grădinarul,
Până nu e prea târziu!
Georgeta Istrate
Poezia ta, ca si a lui Georgi, este nu numai originala si foarte frumoasa - este o adevarata incantare! Pasiunea si disperarea cu care invocati dragostea gradinarului, care v-a lasat sa va ofiliti, m-a intristat profund - eu insumi fiind un gradinar ce-si ingrijeste cu toata dragostea floricica sa cu petale de cer senin si soare stralucitor.
RăspundețiȘtergereCe frumos :)
RăspundețiȘtergereGand la gand cu poezie! Acum cateva luni am scris si eu un text despre o floare privata de dragostea si atentia gradinarului ei. Despre cum ajunge sa se salbaticeasca, sa-i creasca spini mari si amenintatori, iar in final refuza sa mai infloreasca.
Treziti gradinarul oameni buni!!!
"Nici daca m-as fi straduit n-as fi reusit sa-mi fac zilele sa fie ca trase la indigo.Privata de dragostea ta,m-am oprit din cresterea normala,iar semnele salbaticirii au aparut deja.Mi-au crescut tepi... culoarea petalelor,candva proaspata si intensa ,a devenit fada,pana ce ....n-am mai facut flori.Ci spini.Spini mari si amenintatori,orientati in toate directiile,gata sa strapunga si privirea,daramite o atingere nesabuita.
RăspundețiȘtergereGradinarul a uitat de floarea sa...
Iar eu,nevrand sa mai fiu admirata sau ingrijita de altcineva,am hotarat sa nu mai infloresc pentru nimeni ! "
Textul asta era trecut la categoria neslefuite, nu e terminat, statea uitat intr-un document. Dar iata ca se completeaza cu poezia ta!
superbă poezie...felicitări, katia
RăspundețiȘtergere