Viața-i oferi din plin bucurii
nenumărate ,
Vise dulci ce-i mângâiară clipe de singurătate,
Dar și multe ndreptăţi l-au făcut ades să plângă,
Cu tristeți și neîmplinire - ca o
noapte foarte lungă.
Și mergând prin timp, în viață,
într-o vreme oarecare,
Întâlni o doamnă oarbă ce
împărțea dreptatea-n lume,
Doi fraţi se sfădeau aprins pe-o avere foarte mare
Unul o voia pe toată, altul , ce i se cuvine...
Martor al acestei scene,
încântat de împărţeală,
Căci Dreptatea făcu iute
fraţilor parte egală,
Înţelese că sunt lucruri care
par de ne-nţeles
Dar că orişice am crede, totu-n viață are un sens...
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu