Amor şi artă
A picta e ca atunci când faci amor. Te încălzești,
te aprinzi, te nu știu ce… Amorul e mai
tare și mai tare, ajungi la apogeu și atunci gata. Îţi spui: mamă ce amor
superb! Să ştii că şi o iubire din asta, de moment, poate fi extraordinară.
Încerci s-o rememorezi așa, în ideea că
o poţi repeta.
Doar că, dacă nu ești o secundă atent, te poți bloca. La fel se
întâmplă şi când lucrezi. Vine cineva şi face un comentariu, în timp ce tu eşti
absorbit de idee şi te afli în cea mai mare inspiraţie. Crede-mă, te poți bloca
dacă vine unul și zice, de exemplu :mamă ce mișto e!
Când lucrez,
lasă-mă în pace!
Vreau să-ţi spun că mi se întâmpla lucrul ăsta
și în școală. Mă supăram de aceste comentarii care, în general, erau pozitive,
aprobatoare.
Însă, din punctul meu de vedere, nu sunt pozitive deloc. Acestea îmi perturbă activitatea și chiar inspirația. Când lucrez, lasă-mă în pace! Nu-mi mai zice nici că e mișto, nici ca e prost. Eu sunt încă în procesul de lucru, iar tu mă oprești.
Mai
există şi situaţia în care, sub influenţa acelor comentarii, să mă simt nu știu
cine și să zic: să îi mai pun ceva! Însă
eu nu mă mai controlez, nu mai simt ce ar trebui. Așa că am dus dus dracului
tot…
Aprob tot ceea ce zice şi îi mărturisesc faptul că eu însămi nu pot scrie dacă un am liniște. În plus, ca
să-mi iasă ceva foarte bun, mă apuc de
scris doar dacă am inspiraţie. Dar pe lângă linişte şi timp,
am nevoie să intru într-o anumită stare…
Da,
zice, e o chestiune de concentrare.
Zic:
bine Muri, hai că te las.
Zice: stai!
Georgeta
Istrate
P.S. Fotografiile din acest articol sunt de pe pagina de Facebook a artistului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu