O
frumuseţe simplificată
Pictorul Murivale Mureşan Vasile spune, cu
inocenţa unui copil, că a venit să mai vadă anemonele lui Luchian. Râde,
apoi arată spre “Cuminţenia pământului”. O priveşte cu uimire şi adaugă: … “Da’
uite că m-am întâlnit cu frumuseţea asta ! … Frumuseţea asta atât de
simplificată şi atât de …cum să spun? Nişte forme de zici că le-a cioplit un
copil. Că de aia există o anumită puritate în lucrarea asta!... puritate pe
care o ai într-adevăr la tinerețe… Ea este făcută în România, dacă nu mă înșel…”
Poţi
fi dramatic şi pe lumină
“ Mă uit acum la această lucrare
şi parcă vine o undă, o ceva, spre mine. Eu cred că, atunci când Brâncuşi a
făcut Cuminţenia pământului, nu a fost foarte fericit. Cred că a fost
foarte trist.
Noi, artiştii, am picta zilnic lucruri
fericite, aşa încât lumea să uite că mai există şi moarte. Să zică: da, viaţa
asta e frumoasă la nesfârşit. Şi să pictăm aşa într-o bucurie…
Foarte interesant, eu am învăţat
de la van Gogh că pot fi dramatic şi pe lumină. Tot timpul fug de aria asta,
să-i zicem întunecată, a Universului, dar are şi ea frumuseţea ei - este
adevărată, face parte din realitate!”
Magia lucrării
“Cuminţenia pământului” a fost realizată
în anul 1907 şi este atât de simplă încât mă duce cu gândul la figurinele
neolitice. Sculptura îşi merită numele, căci întruchipează o fiinţă liniştită,
care îşi ţine genunchii strânşi, mâinile împreunate sub sâni şi are o privire
absentă, absentă, absentă. Stând mai multă vreme în preajma ei, privind-o,
înconjurând-o, mi-am dat seama că tocmai această postură de fiinţă neagresivă,
dulce chiar, degajă o putere de atracţie irezistibilă. Dincolo de faptul că a
fost mediatizată, disputată, comentată, are ceva magic în ea, în sensul bun al
cuvântului. Prezenţa ei în Sala Brâncuşi dă o notă specială încăperii, ca o
energie pe care o simţi treptat până te cuprinde cu totul…
La prima
expunere la care a participat, respectiv 1910, nu s-a bucurat de
admiraţia publicului. Lucrarea, expusă acum la MNAR, este
privită cu încântare de multă lume, în aceeaşi măsură în care pe alţii îi lasă
indiferenţi…
Georgeta
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu