Mulţi cercetători consideră televiziunea
principalul sintetizator şi interpret al ideologiei dominante, influenţând
modul cum oamenii descifrează mesajele.
George Gerbner şi Larry Gross opinează că că televiziunea serveşte în primul rând la
extinderea şi menţinerea convingerilor, concepţiilor şi comportamentelor
convenţionale, decât la ameninţarea sau slăbirea lor. Astfel, principala ei
funcţie este „de a răspândi şi a stabiliza configuraţiile sociale”.
În anul 1947, în S.U.A., a luat fiinţă Comisia Libertăţii Presei (Commission on
Freedom of Press) cu un raport ce a generat „Teoria responsabilităţii sociale a
presei” – teorie ce a impulsionat definirea funcţiilor mediatice.
Commission on Freedom of Press a precizat 5
criterii standard de evaluare a corectitudinii şi performanţelor demersului
jurnalistic şi ale instituţiilor mediatice:
1 - relatarea veridică, inteligentă şi coerentă a
evenimentelor curente, relatare căreia i se conferă o semnificaţie;
2 - media constituie un forum pentru comentarii
şi discuţii critice;
3 - presa trebuie să reflecte proporţional
diversele grupuri care formează societatea în ansamblu;
4 - prezentarea cerinţelor şi valorilor
pe care le are societatea şi explicitarea acestora;
5- presa trebuie să asigure accesul deplin
la informaţiile curente.
Principalele funcţii mediatice:
- de informare
(răspândirea informaţiei)
- de
interpretare (comentarea faptelor)
- de exprimare
(expresivă)
- funcţia
critică.
În momentul de faţă există aproape unanimitate printre analiştii fenomenelor mediatice în a susţine că
mass-media are funcţia de a întări şi confirma regulile societăţilor în care se
manifestă.
J. Lull afirmă : „consensul social poate fi un
mijloc mai eficient de control decât coerciţia sau forţa”, în sensul că mass-media
pot fi instrumentele, de cele mai multe ori extrem de subtile, de susţinere a
ideologiei dominante într-o societate şi de impunere a hegemoniei unui grup
social asupra altor grupuri.
Aşadar, se impune o schimbare de
perspectivă prin care să se instituie interdependenţa presei cu ceilalţi doi actori, publicul şi autoritatea.
Există o relaţie reciprocă între mass-media şi audienţa sa. Relaţiile de
interdependenţă pe care presa le susţine cu instituţiile sociale, politice,
culturale ori economice generează enorme energii de înţelegere, redefinire a
unui întreg cadru general.
În unele formulări, mass-media sunt considerate sisteme de conectare a
indivizilor cu câmpul social, dar şi elemente ale acestui câmp. Cu alte
cuvinte, indivizii sau subgrupurile sociale
se conectează prin mass-media (şi) la mass-media.
Cum şi de ce folosesc oamenii media? – receptorul (pasiv) devine
utilizator al conţinutului comunicării, îşi modifică identitatea.
Încă din anii 40 au fost sesizate rolul activ şi comportamentul selectiv
al publicului faţă de mass-media. Cercetătorul american Paul Lazarsfeld s-a
preocupat de impactul radioului şi al presei scrise asupra comportamentului
electoral şi al celui de cumpărare a unor produse.
Între anii 1948 şi 1950, Harold D. Laswell , R. K. Merton
şi P. Lazarsfeld au enunţat primele definiţii ale funcţiilor mass-media :
*funcţia de
supraveghere a mediului : culegerea şi difuzarea informaţiilor;
*funcţia de
corelare a diferitelor părţi ale societăţii (interpretarea informaţiei);
*funcţia de
transmitere culturală de la o generaţie la alta.
Malcom Willey găseşte că presa
îndeplineşte 5 funcţii principale : obţinerea de informaţii, de noutăţi; analiza
şi explicarea evenimentelor; oferirea unui cadru general de referinţă pentru
cunoaştere; divertisment; obţinerea cunoştinţelor cu caracter enciclopedic.
Comisia UNESCO de studiere a
comunicării contemporane alcătuieşte, în 1978, Raportul interimar asupra
problemelor comunicării în societatea modernă, în urma căruia sunt
definite 5 funcţii ale mass-mediei exercitată la nivel individual, social şi
internaţional :
1.
de informare – este o funcţie a
procesului democractic;
2.
de persuasiune, motivaţie şi
interpretare – vizează dezvoltarea
economică şi socială;
3.
de educaţie şi de transmitere a moştenirii sociale
şi culturale – exercitată în vederea finalităţii informării şi educaţiei;
4.
de socializare – este solidară cu
democratizarea vieţii publice;
5.
de divertisment – legată de îmbunătăţirea
calităţii vieţii.
Mai pot fi enumerate şi alte funcţii ale presei : de evaziune, de coeziune
socială, de distribuire a cunoştinţelor, de depozitare a acutalităţii, de ghid
al actualităţii, de recreere, de purificare, de socializare (oferă material
pentru discuţiile interumane), de identitate, de mitologizare (creează modele
simbolice), de compensare (oferă experienţe afective).
Melvin L. De Fleur aminteşte
câteva importante funcţii ale presei : de construire a semnificaţiilor, de
stabilire a ordinii de zi şi de modelare a limbii. Problema funcţiilor este una
dintre cele mai controversate chestiuni teoretice legate de existenţa
mass-media.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu