Expoziția Noul romantism negru – o imagine a societății în care trăim

Contraste…

   În mai 2017, la Muzeul de Artă al României, s-a deschis expoziția ”Noul romantism negru”, ce reunește opere a 34 de artiști din Europa și Statele Unite. Lucrările de artă contemporană și filmele care se pot viziona pe galerie,  par să introducă privitorul în cele mai insolite spații și sentimente. Ele surprind, în contrast, aparența luminoasă exterioară cu cele mai negre nuanțe ale sufletului omenesc. Sunt expuse piese care te înalță dar și lucrări care te  înfioară, aruncându-te în abisurile propriului mister. Am fost la vernisajul acestei expoziții care nu numai că m-a impresionat prin lucrările expuse, dar m-a făcut să trec de la o stare la alta cu o viteză amețitoare.

 Realitatea contemporană aglomerată de incertitudini

    

     

    Cum nu sunt critic de artă, ci doar o consumator de artă, și  cum nu-mi place să ”strivesc corola de minuni a lumii”, am să redau câteva citate din albumul tipărit cu ocazia deschiderii acestei expoziții. Sunt concluzii ale unor oameni care se pricep, în ideea de a vă face o părere și, de ce nu, să mergeți să vizitați expoziția . Într-o primă fază, am să aleg ceea ce spune directorul general MNAR, domnul Călin Alexiu Stegerean, în chiar prefața albumului: ” artiștii din expoziția noastră abordează ”maniera neagră” ca fiind cea mai aptă să exprime realitatea contemporană aglomerată de incertitudini, răsturnarea valorilor, proliferarea răului, fie că înseamnă insecuritatea socială, personală sau amenințarea războiului(…). Deși conectarea noastră online la aproape toate mediile de informare ne poate face să credem că putem avea mai multe certitudini ca oricând, lucrările pe care le vedem sub genericul Noul romantism negru au meritul de a

provoca o alternativă reflexivă, poate sceptică, la clișeele pe care le înregistrăm, uneori fără să vrem, din aceleași medii informative, sau pur și simplu din pricina monotoniei comode a vieții”.

Inducerea senzației de mister 

  Unul dintre curatorii expoziției, Cristoph Tannert, conturează în câteva cuvinte un portret al expoziției: ”Imaginile, obiectele și creațiile video din această expoziție, trezesc în mod voit senzația de mister de nepătruns prin felul în care amestecă realitatea cu suprarealitatea, pentru a crea un climat de nesiguranță, derută și confuzie. Artiștii se ocupă de toate temele care preocupă omenirea: banalizarea răului; natura deopotrivă criminală și elitară a puterii; epiderma lunecoasă a dorințelor; afacerile veroase și dedesubturile sumbre ale rețelelor de răufăcători” .

Fiorul de groază ca instrument cultural

 Și dacă nu v-am convins cu citatele de mai sus, am să redau și  părerea domnlui Daniel Hornuff, care ilustrează  lăcomia ființei umane după  spectacol. Cu cât este mai crud și mai senzațional, cu atât mai bine:   ”Omul modern își dorește să se înfioreze – și nu se lasă descumpănit de groază, ci dimpotrivă, groaza îl călește și îi confirmă chintesența și identitatea (…). A recunoaște că un fior de groază este un instrument cultural înseamnă așadar și a atenua fascinația și nocivitatea mediatizării ororilor reale care se petrec în lumea de azi. Căci făclia iluminismului își produce propriile umbre”. 

    

Expoziția rămâne deschisă până pe data de 28 august 2017.

Georgeta Istrate