Fusese
repartizat într-o localitate în care biserica era într-o stare jalnică. În
plus, răcela locuitorilor, care nici nu se gândeau să vină la slujbe, parcă îl
alunga din acele locuri. În decembrie 2002, părintele Nicolae Edmond Popa voia
să plece de la Letca Nouă…
Semne de la Dumnezeu
S-a
gândit că aşa, de unul singur, nu va reuşi să pună biserica pe picioare şi dacă ar
face-o, pentru cine? Părea că decizia de plecare este definitivă însă cineva
l-a întors din drum... Maica Domnului a început să plângă din icoană lacrimi de
mir, ca şi cum l-ar fi implorat să rămână. Bobiţele se rostogoleau pe obrajii
trişti, ca nişte izvoraşe de jale. Inima părintelui nu putea să rămână
împietrită în faţa minunii. Nici locuitorii nu au rămas indiferenţi, căci inimile lor au fost cuprinse de blândeţe.
Apoi...au pus mână de la mână, au reparat biserica şi casa parohială.
În acest fel, lacrimile Maicii Domnului au readus credinţa
în inimile şi casele locuitorilor din Letca Nouă. După cum mărturisesc localnicii, acele lacrimi au vindecat demonizaţi, paralizaţi, surdo-muţi, bolnavi
de cancer, au adus pacea în sufletele strivite de păcate. Acum, biserica este
neîncăpătoare, iar pelerinii îşi opresc autocarele, coboară şi se roagă la
icoana veche de peste 200 de ani, pe
care lacrimile au lăsat urme adânci de suferinţă. Cu mâini tremurânde, ating de
icoană haine sau obiecte personale, pentru a lua puţin din energia
binefăcătoare şi a o duce celor dragi care nu pot ajunge aici.
Părintele
Nicolae ne-a spus că lacrimile Maicii
Domnului « sunt semne de la Dumnezeu şi », a continuat sfinţia
sa , « am să vă răspund prin cuvintele părintelui Arsenie Papacioc
care spunea despre icoana de aici că
plânge pentru că noi nu avem lacrimi să plângem ».
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu