Este tânără, frumoasă, talentată. S-a
afirmat în România, iar scena este raiul care o răsfaţă. Când interpretează un
rol, timpul nu mai există. Emoţia momentului o transfigurează transformând-o în
personajul pe care îl interpretează. Trăirea nu suportă comparaţii, iar
cuvintele sunt prea sărace ca să o descrie…
Unele lucruri ne
sunt destinate! Am observat că, atunci când TREBUIE să interacţionezi cu cineva,
o faci chiar şi fără să îţi propui acest lucru. Aşa mi s-a întâmplat de curând,
când am întâlnit-o pe Silvia Maria Antemia pentru prima dată. Sper să nu fie şi
ultima…
Cum spuneam, nu e
pentru prima oară când simt impulsul acesta, ca un motor ce porneşte din senin,
scoţându-mă din inerţia banalului zilnic. Acum voi povesti cum se manifestă
această emoţie unică.
Ispitele
Destinului
O zi ca toate
celelalte. Mă aflu la Muzeul de Artă al României, într-o expoziţie temporară cu
tema “Oglinzile Orientului”. La un moment dat, privirea mi se opreşte pe
veşmintele a două fete. Este ceva neobişnuit cu aceste haine. Par două bucăţi
de material înfăşurate pe trup, legate într-un anume fel în zona gâtului. Dar
este fascinant, căci materialele sunt de-a dreptul seducătoare, culorile sunt
împrumutate parcă din curcubeu şi strălucesc asemenei razelor soarelui. Se potrivesc
mănuşă cu tema expoziţiei. Zici că sunt două opere de artă vii, ieşite din rama
unui tablou unic şi se plimbă nestingherite printre lucrările tăcute de pe
galerie. Probabil că Destinul a vrut să
se folosească de acest lucru, ca o ispită, să mă determine să interacţionez cu
fetele. La un moment dat, mă trezesc întrebând: spuneţi-mi, vă rog, cum sunt
prinse aceste bucăţi de mătase? Spre surprinderea mea, una dintre ele, Maria Silvia
Antemia, este foarte amabilă şi-mi explică cu lux de amănunte provenienţa
materialului. Ba chiar îmi dă voie să fac poze ca să descifrez mai bine tehnica.
Comunicarea dintre noi este una dintre cele mai bune. Din vorbă în vorbă, aflu
că Silvia Antemia este mezzo-soprană. De-abia acum îmi explic de ce am simţit
ceva special la această fată, ca şi cum ar fi fost o amprentă magică pe chipul
ei frumos. Mi se face dor de scris, aşa că îi cer permisiunea să-i fac
portretul….
https://www.youtube.com/watch?v=WhEhsYxMgS0
https://www.youtube.com/watch?v=0mMUyLBQRsk
https://www.youtube.com/watch?v=Ydo7KBqSW0s
https://www.youtube.com/watch?v=h3WcB3cvuvg
https://www.youtube.com/watch?v=0mMUyLBQRsk
https://www.youtube.com/watch?v=Ydo7KBqSW0s
https://www.youtube.com/watch?v=h3WcB3cvuvg
Georgeta
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu