Dragii mei, aşa
cum vă promiteam în articolul anterior despre vindecarea la distanţă, astăzi o
să descriu cum s-a desfăşurat şedinţa de
terapie, dar şi ce am simţit în acest timp. Am convenit prin telefon, cu domnul
Constantin Geambaşu, ca tratamentul să înceapă în data de 17 decembrie
2015, ora 21...
Ora 20,50. Mă
pregătesc de terapie. Este pentru prima oară în viaţă când voi experimenta o
astfel de practică. Terapeutul mi-a câştigat încrederea de la prima şedinţă...
Dar aceea s-a desfăşurat în prezenţa
dumnealui, însă acum e ALTCEVA. Oare?
Vom vedea! Nu ştiu de ce, dar am
emoţii...
Niciun milimetru necotrobăit...
Ora 21 se
apropie cu repeziciune.E musai să fiu
pregătită. Închid interfonul - altfel legea lui Murphy ar putea să intre în acţiune
– apoi sting lumina în cameră şi mă
întind pe pat. Închid ochii şi mă las în voia acelor mâini care ... deja au
început să lucreze!!! Îmi impun să rămân trează. Lucrul începe în forţă că,
dintr-o dată, simt furnicături în tot corpul. Undeva nedesluşit, se aude un
zgomot abia perceptibil. Nu ştiu să explic, am senzaţia de schimbare de
vibraţie, simt un fel de rotaţii din ce
în ce mai amplificate ale energiilor în zona ombilicului. Chestia asta mă
depăşeşte. Doar un specialist ar putea să traducă mai bine ceea ce am descris
mai devreme.
Zâmbesc în
interiorul meu - nu ştiu cum vine chestia asta -, dar energia parcă nu vrea să
lase niciun milimentru necotrobăit. Simt că lucrează în zona capului şi a tiroidei.
Ştiu că am probleme în zonele acelea, mai ales pe partea dreaptă. În sfera
nasului, energia zăboveşte ceva mai mult -
mă ştiu cu o deviaţie de sept...
Ca şi cum
cineva m-ar ţine pe braţe...
Sunt puţin îngrijorată
să nu-mi îngheţe picioarele, căci de obicei sunt reci chiar şi pe caniculă.
Temerile mele dispar cu fiecare secundă în care energia lucrează.Din când în
când, în zonele pe care le ştiu cu
probleme, simt o apăsare aproape materială. Pe măsură ce trece timpul, trupul
se relaxează, am senzaţia că nu mai am corp fizic, că sunt toată numai energie,
simt vibraţiile acelea peste tot. Mi se pare o experienţă de-a dreptul
extraordinară, căci sentimentul este că sunt ridicată deasupra patului cu
câţiva centimetri, ca şi cum cineva m-ar ţine pe braţe. Dintr-o dată, am
impulsul să sărut mâinile care mă vindecă. Şi o fac, mental, de câteva ori.
Ochii mi se umezesc. De ce? În clipele astea, am capacitatea de a iubi pe toată
lumea – şi prieteni, şi duşmani. Este adevărat că până acum, aveam impulsul de
a îmbrăţişa tot ce întâlnesc, dar în momentele astea sentimentul de iubire pare
că se dilată, topindu-mă într-o emoţie
plină de duioşie. Doamne, este atât de bine!
În profunzimile fiinţei
După terapie,
vorbesc la telefon cu domnul Constantin, căruia îi mărturisesc senzaţiile pe
care tocmai le experimentasem. Mă ascultă, plăcut impresionat. Îl cred. Ca
terapeut, e normal că vrei să ştii
reacţiile oamenilor pe care îi tratezi. În fond şi la urma urmei, ce
satisfacţie mai mare poţi să ai decât bucuria acelora pe care îi tratezi ?
După ce mă
ascultă, domnul Constantin adaugă: „ Da, şi pentru mine este interesant să aud
ce-mi spuneţi, deoarece fiecare pacient
are modul său de reacţie. Să fiţi atentă la cum vă simţiţi în perioada următoare,
căci energia aceasta lucrează şi după ce timpul alocat terapiei s-a încheiat.
La metoda lucrului de la distanţă, am şi persoane care-mi spun că nu simt prea
multe, dar cu siguranţă energia lucrează... Şi, apropo de faptul că vi s-au
umezit ochii şi simţeaţi că iubiţi pe toată lumea, am observat de-a lungul
timpului, că energia aceasta merge în profunzimile fiinţei, măturând de acolo
orice rău, iar rezultatul se vede ulterior, în atitudinea persoanei. Vreau să
spun că se întâmplă o echilibrare totală pe fizic, psihic şi mental”.
Georgeta Istrate
Date de
contact:
Constantin
Geambaşu
tel: 0722.344.290
mail: geoo1960@yahoo.com
site: www.eco-logica.ro
tel: 0722.344.290
mail: geoo1960@yahoo.com
site: www.eco-logica.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu