afară-i toamnă-n
tot cuvântul
pe frunze le
dansează vântul,
pe cer sunt nori
mai cenuşii
eu veşnic te aştept
să vii!
pe lac sunt
păsări zgribulite
căldura soarelui
o cată,
în cercuri albe
apa se frământă
iar gândul meu
spre tine se îndreaptă.
la ochii-ţi verzi
ca iarba crudă
visează inima
într-una,
surâsu-mi
palmele-ţi sărută
nu-mi pasă ce
gândeşte lumea!
să treacă toamnă
după toamnă
cu frunze cât de
colorate,
cu vânt, cu ploi
şi gri, cu toate
iubirea ce ţi-o
port înseamnă
un şir de
primăveri pe culmi tot mai înalte!
Georgeta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu