“Fericiţi cei curaţi cu inima, că
aceia vor vedea pe Dumnezeu”
De două mii de ani încoace, numele de Iisus
se confundă cu cel al iubirii.Şi cum omul are talentul de a perverti totul,
de-a lungul secolelor, în numele acestei iubiri, oamenii au ucis sau au fost
ucişi.
Dar
cine este acest Personaj, ai cărui paşi au stat la baza construirii atâtor
biserici şi monumente? Cum este posibil ca fiinţa Sa să transceandă veacurile
schimbând conştiinţe şi vieţi? Cum a
fost existenţa Lui în mijlocul spectacolului lumii? În toate descrierile timpului, în toate
viziunile de mai apoi şi în toate imaginile, Isus este inconfundabil. Are
imprimate pe chip un amestec de fericire,
blândeţe, dar şi o adâncă tristeţe. Ochii Lui ascund o taină adâncă, iar aura
ce-I înconjoară fiinţa vorbeşte despre
nemurire.Devine interesant, mai ales că nemurirea a fost întotdeauna
preocuparea principală a omenirii. Numai că formula nu se găseşte în
laboratoare omeneşti, nici în conturile potenţaţilor, iar orgoliul nici nu se
poate apropia de ea. Formula este în mâinile Creatorului şi a fost trimisă în
întunericul acestei lumi, ca să-i dăruiască exact ce caută. Dar nu cum vor unii, nu să se facă negoţ cu ea, ci
simplu şi firesc, accesibilă tuturor. Formula mântuirii este atât de simplă şi
curată încât unii au ţinut morţiş să o împovăreze cu indulgenţe, cazne, canoane,
etc. Toate aceste adăugiri jefuiesc accesul multora în împărăţia Lui Dumnezeu…
Georgeta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu