Movileanca

Pe poteca dinspre sat
Trece mândră, gânditoare,
Mersu-i este tremurat
Trupul ei fragil e-o floare

Parcă-i ruptă din luceferi
Când dansează, parcă zboară,
Părul castaniu coboară
Peste mlădioşii umeri

Doar când vreo privighetoare
Cântă-n calea ei, gingaşă,
Doar atunci puţin tresare
Şi zâmbeşte, şi-i voioasă

Iar flăcăii de prin sat
De se-apropie de ea
Îi apucă fâstâceala
Ce-au de spus  au şi uitat.

Ar dori-o de mireasă
Că-i zglobie şi frumoasă,
Este fragedă copilă
Cum e crinul din grădină

Dar de-l rupi, el s-ofileşte
Geaba-i pui apă în glastră,
Geaba aur, diamante,
Poţi să-i dai şi marea-albastră!

Georgeta Istrate