Jurnalul este martorul tăcut al unui
suflet sensibil. Din nou, fata se refugiază în paginile lui, mărturisindu-și
dragostea. Și, Doamne, dacă aceste trăiri nu ar fi umbrite de buruienile
grijilor, cât de frumoasă ar fi viața!
Ai observat, iubitule, că floarea, dacă
este iubită de grădinar, este mai frumoasă, are un parfum mai dulce și o
culoare specială? Prin urmare, dragule, ei sunt fericiți doar împreună.
Floarea ar muri fără
dragostea grădinarului, iar el nu și-ar
mai avea rostul. Te-am zăpăcit? Te iubesc!
Căci te
ador ca pe-o minune...
afară
ploaia s-a oprit și-i liniște în noapte
îți simt
sărutul pe-al meu trup și vreau să uit de toate,
să mă
ascund în amintirea ce-mi stăruie în gând
să-ți
spun din nou că te ador, la piept să mi te strâng
și,
Doamne, ce bine-i când ești lângă mine!
în ochii
tăi cresc muguri de iubire,
o
liniște divină mă-nvăluie și-mi vine
să cânt
și să dansez de fericire!
nici nu
mai știu ce-nseamnă omenesc,
ce vrajă
neștiută, ce doruri ne-au unit,
dar știu
că-n viața asta e firesc
cât voi
mai fi pe lume, să te fac fericit!
căci te
ador ca pe-o dulce minune,
în lumea
presărată cu spini și trandafiri,
ți-am
spus și-acum repet: ești vis de nemurire
ești
zorii, curcubeul, aerul ce-l respir!
Georgeta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu