În evanghelia sa, Matei povesteşte despre
un om care vine la Iisus
să-i vindece copilul aflat în stăpânirea unui demon . Acest demon îi punea băiatului viaţa în pericol, aruncându-l
adesea în foc sau în apă . El precizează totodată că a cerut ajutorul ucenicilor, dar
aceștia nu au reuşit să-l tămăduiască.
Făcându-i-se milă, Mântuitorul ceartă demonul cu o autoritate care aparţine
numai lui Dumnezeu.Vorbele Lui alungă răul
şi redau sănătatea baiatului. Uimiţi de această putere,
ucenicii vor să ştie de ce n-au reuşit
ei să îl vindece. Răspunsul este clar:”Pentru
puţina voastră credinţă…Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi
cu post”(Matei, cap17, vers.20-21).
Grozav
este păcatul şi el pândeşte credinciosul
atâta vreme cât trăieşte pe pământ. El
este în culmea gloriei când dezbină, ucide, incită la ceartă şi ură pentru lucruri materiale trecătoare sau
provoacă războaie aducătoare de moarte. Ucide visuri şi sentimente, iubiri
curate şi ,ca un sculptor priceput şi viclean , modelează chipuri după
asemănarea sa, făcându-ne să credem că are dreptate. Îmbolnăveşte şi aduce în
pragul disperării pe cel fără nădejde, îndemnându-l la sinucidere. Cine poate
măsura durerea sufletului omenesc căzut
pradă păcatului? Am auzit odată pe
cineva spunând că suntem cu toţii într-un
tren la cârma căruia se află cel rău, iar noi suntem adormiţi în credinţă. El rânjetşe
triumfător şi ne duce direct în prăpastie.Un hău în împărăţia
întunericului.
Și totuși, în această beznă străluceşte o lumină: lumina
salvatoare a Domnului nostru Iisus Hristos. Şi harul Duhului Sfânt se revarsă
cu aripi dumnezeieşti peste inima dornică de mântuire. Totul este să nu
fim surzi şi orbi.
“Peste cei bolnavi își vor pune mâinile și se vor face sănătoși”
Ştim că, la botez, fiecare creştin este însemnat cu
pecetea Duhului Sfânt pentru a fi protejați de capcanele răului. Însă, noi ieşim deseori
din această protecţie fiind ispitiţi şi vrăjiti de păcatul înşelător. El este ambalat frumos şi se
foloseşte mai ales de simţurile noastre , de ambiţii ,dorinţa de mărire. Şi ne dă ceea ce vrem, deoarece
ne cunoaște punctele slabe. Ca să ne păzim de aceste ispite, care ne
îndepărtează de Dumnezeu şi ne transformă în unelte ale răului, ar trebui ca
religia noastră, comuniunea cu Dumnezeu, să nu fie doar din când în când, ci ea
să devină un mod de viaţă, o permanență. Miza este mare: veşnicia noastră pe care ori ne-o
petrecem cu Iisus ori (alternativa este teribilă!) cu duşmanul Lui şi
al sufletului omenesc.
Ca şi celelalte taine ale
bisericii, Sfântul Maslu are rolul de medicament al trupului şi al sufletului. Ea
a fost instituită de Domnul nostru Iisus Hristos , după înviere, în momentul în care şi-a trimis
apostolii să propovăduiască evanghelia zicându-le:”Iar celor ce vor crede, le
vor urma aceste semne; în numele meu, demoni vor izgoni, peste cei bolnavi îşi
vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi.” Marcu
, cap.16, vers.17-18) . Dacă avem vreo îndoială că răul există , putem privi un
demonizat al cărui trup este chinuit. Ne
va fi de ajuns!
Taina Sfântului Maslu se săvârşeşte de
către un număr de de trei până la şapte preoţi care sfinţesc untdelemnul,
citesc şapte Evanghelii şi Apostole împreună cu şapte rugăciuni pentru
vindecarea celui suferind. Apoi, fiecare preot participant la slujbă unge pe
cel bolnav cu untdelemn sfinţit, spunând
în acelaşi timp rugăciunea de vindecare a celui în suferinţă. Când este vorba
despre exorcizare, preoţii cu har ştiu cât de greu se recuperează un suflet din
mâna răului. Ca urmare a săvârşirii acestei taine, credinciosul primeşte
vindecarea tuturor bolilor sufleteşti şi trupeşti şi chiar iertarea păcatelor
pe care a uitat să le mărturisească preotului la timpul spovedaniei. Şi pentru că este o taină
, de asemenea are implicaţii dumnezeieşti. Sunt martori văzuţi, dar şi nevăzuţi
care participă la ea. Energia Duhului
Sfânt lucrează într-un fel tainic făcând
astfel o minune. Pentru că, nu-i aşa,
ce-ar fi credinţa noastră fără minuni?
Ce-ar fi credinţa noastră şi ce-am fi noi fară puterea lui Dumnezeu?
“Rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav”
Sfântul Maslu se face în perioada celor patru posturi de
peste an precum şi în zilele de miercuri
şi vineri. Există cazuri speciale în care suferindul se află în primejdie de moarte. Atunci, Taina Sfântului Maslu se săvârşeşte la domiciliu în fiecare zi sau ori de câte
ori este nevoie. Pe vreme de secetă îndelungată se rânduiesc zile speciale de post, apoi credincioşii,
împreună cu preoţii, merg în procesiuni
pe câmp şi se roagă de mai multe ori până
ce Dumnezeu dă ploaie. Cel mai solemn Sfânt Maslu se face în Miercurea Mare din
Săptămâna Patimilor, în amintirea femeii păcătoase care a uns cu mir picioarele
Domnului înainte de patimi. Oamenilor posedaţi de duhuri rele sau cărora li
s-au făcut farmece li se citesc suplimentar înainte sau după Sfântul Maslu,
moliftele Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur .
Iubirea este cea mai puternică forţă din univers. Ea ne-a
fost dată în dar şi prin ea ne putem apropia de Dumnezeu.Toate tainele ne-au
fost date ca instrumente pe care să le folosim împotriva răului dintr-o iubire
atât de mare încât nu o putem inţelege.”Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu
untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi
Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui”(Iacov, cap5,
vers. 14-15)
Georgeta
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu