După
25 de ani de la așa zisa revoluție, în România nimic nu merge bine.
Politicienii se ceartă, orgoliile sunt la înălțime maximă, statul nu se implică
în nimic, părem oamenii nimănui. Ne autodistrugem și nu ne pasă. Sărăcia este
din ce în ce mai mare, hoții din ce în ce mai mulți. Un loc de muncă pentru un
om care vrea să trăiască cinstit este greu de găsit. Dacă te angajezi la
patron, oricât de mult ai munci, tot nu va fi mulțumit. Îți arată ușa și îți
aruncă în față că, dacă e ceva ce nu-ți convine, poți pleca, deoarece o mie stau la ușă ca să-ți ia locul. Dacă ai
peste 40 de ani, șansele să-ți găsești un loc de muncă scad dramatic. Ce mai
rămâne de făcut?
Statul,
cel mai rece dintre monștri
Și de ce tinerii nu mai au curajul să
întemeieze o familie, de ce a devenit atât de greu să supraviețuiești, când
omenirea a atins totuși un grad de evoluție? Sau e doar o părere? Doamne, ce
greu e să ieși din casă și să vezi oameni flămânzi, fără casă, fără un loc de
muncă, ființe ale nimănui. Și iar îmi vine în minte statul, care nu știu de ce
naiba nu se implică. Dar ce este statul? Filozoful englez Thomas Hobbes
(1588-1679) asemăna statul cu un monstru biblic, numit Leviathan, despre care vorbește Cartea lui Iov, a cărui
răutate poate fi anihilată doar de puterea lui Dumnezeu. Ei bine, Hobbes
numește statul Leviathan, nu în ideea de
a-i sublinia tirania, ci de a-l ridica la nivel de Dumnezeu muritor. Ideea lui
Hobbes este preluată și de Friedrich Nietzche, acesta numind statul ”cel mai
rece dintre monștrii reci”, care devorează energiile individului. Dar ce spune
dicționarul explicativ despre stat? - ”Instituție
suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă
prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt
reglementate relațiile dintre oameni; teritoriul și populația asupra cărora își
exercită autoritatea această organizație”
Până la urmă
statul ar trebui să fie un monstru sau
un protector al cetățenilor săi? Dacă aruncăm o privire în țărișoara noastră,
ne apucă jalea. Dar statului, această creatură artificială, nu i se poate
schimba sufletul? În fond și la urma urmei, în spatele acestei instituții, se
află tot oameni. Ei trebuie schimbați cu unii care nu rămân indiferenți la problemele
cetățenilor acestei țări. Este oare posibil? Teoretic, merge, dar practica ne
omoară. Nu cumva monstrul cu suflet
artificial le implantează și oamenilor din spatele lui această însușire? Dacă
ieși pe stradă și întrebi oamenii de le este bine, să nu te miri că sunt
nostalgici după perioada comunistă. Chiar zilele trecute, un bărbat îmi spunea că
: ” în timpul lui Ceaușescu ne plângeam că nu găsim mâncare în magazine, iar
acum e mâncare destulă, dar nu avem parale. Asta nu se cheamă tot înfometare? Ce
afacere am făcut cu revoluția? Nici una! Nu s-a schimbat nimic, e aceeași Mărie
cu altă pălărie. Nu vezi? Poporul ăsta este disperat. Suntem într-o luptă
pentru supraviețuire care întrece chiar legile junglei. Ne pleacă tinerii la
muncă în străinătate, am ajuns slugi pe la alții, vai de capul nostru! Eu am
doi copii și mi-e groază să mă duc acasă fără o pâine. Ei aleargă înaintea mea
și mă întreabă ce le-am adus. Îmi plânge inima. Și liniștea din casă s-a dus
dracului, că în fiecare zi am ceartă cu nevasta din cauza sărăciei. Îmi vine să
urlu, dar cine m-aude? ”
Și câți nu sunt ca
el? Un popor întreg știe discursul ăsta,
nu pentru că l-a învățat pe dinafară, ci pentru că îl trăiește ca pe un coșmar.
Dacă te uiți la televizor, constați că a crescut numărul avorturilor, că se
înmulțesc tâlhăriile, că tinerii se sinucid din lipsă de perspectivă, că
oamenii talentați ai acestui pământ aleg
să-și ofere creativitatea și talentul în nu știu ce țară de pe planetă. Două
sunt motivele pentru care fac asta: recunoașterea meritelor și banii. Oare
statul român nu-și poate ocroti și stimula geniile? Sau nu vrea? Și...la naiba!
Politicienii noștri continuă să se certe, habar nu au de ce sunt acolo,
nu vor să coboare din mașinile lor luxoase să vadă chipul României înlăcrimate
și suferinde. Chiar nu e nimic
de făcut?
Care
este locul nostru sub soare?
Zilele
acestea am stat de vorbă cu domnul Ștefan Dumitrescu, președintele Asociației
Pensionarilor din România. De câte ori îl întâlnesc, am speranța că mai sunt
oameni în țara asta, adevărați fii, care
o iubesc și ar face orice să-i fie bine; de câte ori îl întâlnesc, am o părere
de rău că sunt prea puțini oameni care iubesc țara asta cu adevărat : ” oamenii
tineri din România ar trebui să înțeleagă că ei sunt stăpânii de fapt și de drept ai acestor meleaguri, că
ei trebuie să muncească, ei trebuie să conducă și tot ei trebuie să ducă țara
asta mai departe. Noi suntem pensionari, dar cât încă mai avem putere, vă puteți baza pe noi. Oameni buni! O familie nou creată, un bărbat și o femeie, înseamnă doi vâslași
care pleacă într-o călătorie grea pe oceanul vieții. Când se va porni furtuna, când se vor ridica
valurile, dacă barca are o fisură,
apa va intra și o va scufunda. Ce mai facem atunci? Unde mai mergem cu țara
asta? Care este locul nostru sub soare?
Din păcate, unii abia așteaptă să ne
desființeze ca stat. N-ați observat această ofensivă împotriva statului? Toți zic: statul român e incompetent, statul
român e așa și pe dincolo... Nu statul român conduce o serie de lucruri, ci
oamenii care vremelnic îndeplinesc
funcții în statul român!!! Statul suntem noi toți! Și e cel mai bun
sistem de organizare a comunității umane inventat până acum. Și atunci, eu dau
în stat?! De ce alții nu dau în statul
lor? De ce francezul nu dă în statul lui? De ce spaniolul nu dă în statul lui?
...”
Societatea
civilă – medicamentul care ar trebui să oblojească rănile
” Partidele vor să pună mâna pe putere. Noi, societatea civilă, nu ar trebui să ne
facem că suntem ca... vodă prin lobodă! Partidele politice și-au încălcat
promisiunile, niciun partid nu mai este viabil. De pildă, USL – ul a venit la putere din dorința de guverna, nu i-a interesat doctrina, nu i-a
interesat ce spun oamenii, ei au venit pe fondul marii nemulțumiri față de Băsescu.
Ei nu au venit hotărâți să facă ceva bun
în țara asta. În timpul campaniei, Ponta și Antonescu au avut același
discurs. După ce s-au așezat la guvernare,
au schimbat discursul. Au zis: acum nu mai suntem pe poziția de a cere ceva,
acum suntem deja pe scaune de piele. Cu
alte cuvinte, guvernăm! Acum e chiar mai rău, că s-au desființat...
Ce este societatea civilă?! Nicolae
Manolescu spune că această societate civilă
”este ansamblul formelor de organizare care asigură o solidaritate
și o capacitate de reacție spontană a indivizilor și a grupurilor de indivizi
față de deciziile statului și, în general, față de tot ce se petrece în viața
de zi cu zi a țării”. Altfel spus, societatea civilă nu e altceva decât acel medicament care trebuie să
oblojească durerile societății. Dar ce se întâmplă în realitate? Sub ochii
noștri, cu banii noștri, cu toată avuția noastră, ei vând, nu ne întreabă, nu
ne consultă și, mai mult, ne fac viața grea. Mă așteptam ca Victor Ponta, în
calitate de șef al guvernului, să strângă toate organizațiile și să spună: măi oameni buni, eu, ca prim ministru, asta
pot să fac pentru voi! Veniți cu toate problemele și soluțiile care pot să îmi
dea o mână de ajutor să conduc această țară. Ne consultăm în toate problemele,
de-s bune sau rele! Dar, nu! Pe ei nu-i interesează ce ne doare pe noi!”
Georgeta
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu