Dialoguri - Tu, numai tu!



 Axya :

- Frățioare, merge treaba in funcția pe care ai primit-o recent? Te întreb fiindcă te văd mereu stresat, nu te mai recunosc, nu mai ești disponibil ca înainte, iar când ești, nu mă asculți. Îmi lipsesc conversațiile noastre atât de suculente, pe diverse teme... 

Giaxya :

- Foarte rău, frate! Nu este ușor să lucrezi cu omul. Abia acum înțeleg sensul acestor cuvinte.

Axya :

-Îmi este greu să cred asta, căci îți cunosc bunătatea, ești grijuliu cu toată lumea. Este  lucru rar si prețios așa ceva,  în ziua de azi. Aşa cum ți-am spus, am observat, în ultima vreme  un   fel de povară,  un stres enorm pe care îl experimentezi, de când ai preluat acel post de conducere. Dar,  de asemenea,  am observat eforturile pe care le faci și sunt de părere că sunt admirabile.

Giaxya :

-Din exterior, se vede că m-aș descurca, dar nu este deloc așa. Mi-am dat seama că nu sunt un lider bun. Bunătatea mea nu este suficientă și nici necesară. Ca să lucrez cu 200 de oameni, din care 80 la sută sunt femei, este o misiune aproape imposibilă pentru mine. Îmi trebuie sânge rece, stăpânire de sine, căci provocări sunt încontinuu .

 Axya :

- Ce-i drept, dacă vorbim despre stresul enorm pe care îl suporți,  acesta si-a pus amprenta pe toată ființa ta:  corp, privire,  gesturi... Este un semn  că trebuie făcută o schimbare în percepție,  în atitudine,  în felul în care tratezi problemele care,  sunt sigur,  sunt interminabile. 

   Pe de altă parte, sunt convins că,  dacă ai ajuns în această poziție,  este pentru că divinitatea știe că poți să faci lucrurile magistral. Tu , numai tu! Fiindcă Dumnezeu îți vede sufletul,  privește in interiorul tău și știe că poți. Dacă El nu voia,  nu ajungeai acolo. Câteodată,  nici noi înșine nu credem că suntem capabili de lucruri mărețe,  până ce viața ne ridică mingea la fileu. În fața provocării, noi avem alternative. Am să-ți enumăr doar trei: să clacăm;  să fim mediocri,  în sensul de a primi fiecare zi ca pe un nou chin;  să ne ridicăm și să spunem: voi face totul într-un mod magistral! Un mod unic,  fiindcă tu nu trebuie să copiezi pe alții,  trebuie să o faci în felul tău,  să adaptezi atât de bine metodele tale la regulamentele interne,  încât ceea ce ai de făcut să ți se pară floare la ureche. Și atunci,  nimeni,  de la director până la ultimul angajat,  nu va avea putere asupra ta,  in sensul rău al cuvântului.

     Însă pentru asta,  trebuie să adaptezi metode care nu te caracterizează,  la stilul tău. Da,  ăsta este cuvântul! Stil.  Un stil în care toată lumea să fie fericită,  în primul rând tu.

 Giaxya :

-Tu spui, frățioare, să continui calvarul ăsta, în care eu mă simt atât de mic, de neputincios, răstignit pe o cruce străină? Crezi că,  până la urmă,  voi reuși să strunesc aceste 200 de energii și să fie toată lumea fericită? 

Giaxya :

- Cu siguranță, vei reuși! Viața,  care este cel mai bun antrenor,  nu-ți va da a doua oară șansa pe care o ai acum. Deci acum trebuie făcut ceva! Eu nu știu cu adevărat sarcinile pe care le ai zilnic. Dar, în locul tău,  aș face ca polițiștii :  bun,  dacă treaba asta îmi face atâta rău,  dacă eu trebuie să fac totul,  nu e bine! Aș începe prin a lua o coală de hârtie și aș scrie numele tuturor angajaților de la cel mai mare în grad pană la cel mai mic.

     Ca să reușesc,   îmi trebuie oameni locomotivă,  activi,  corecți,  vigilenți,  capabili,  pe care să mă pot baza.
M-aș uita la fiecare nume în parte,  l-aș privi,  l-aș citi și,  în baza experienței și observării de-a lungul anilor,  aș face o ierarhie,  începând de la cei mai activi , până la oamenii  căpușă,  care nu au habar ce caută în firma aceea .  De ce aș face treaba asta?! Ca să impart sarcinile. Succesul constă  în ECHIPĂ.  Dacă tu duci echipa în spate și vei continua la nesfârșit munca tuturor,  vei cădea și,  crede-mă,  nimănui nu-i va păsa.  Nimănui!!!!

      Dacă îți faci o echipă puternică,  scapi de tot acest stres,  iar echipa ta va avea satisfacția muncii, bucuria că  părerea îi este apreciată și că poate  pune umărul la bunul mers al lucrurilor. În plus,  vei putea să îți faci concediul omenește,  când și cum ai nevoie și vei avea timp să petreci cu propria familie. Mă refer și la relația cu mine, fratele tău.

      De exemplu,  poți pune în valoare talentul unuia care știe să lucreze în Excel. El va face tabele cu situația fiecărui angajat.   Ca  fișa la medic!  Acolo poți citi câte zile de concediu a luat și câte mai are,  recuperarile,  învoirile,  concediile medicale și tot ce ține de evidența personalului. Altul are talentul de a vorbi cu oamenii, știi și tu că a lucra cu oamenii este cel mai greu lucru pe lumea asta. Când apare o problemă,  cel mai bine este să ceri părerea oamenilor de încredere, faci o mică ședință în care expui situația și alegi cea mai bună soluție pentru toată lumea.
     La început,  până organizezi totul și pui pe fiecare în locul potrivit,  în funcție de abilitățile fiecăruia,  va fi un pic mai greu, dar apoi va fi bine pentru toți. Eu am încredere în tine și știu că  în interiorul tău,  există un lider care abia așteaptă să iasă la lumină.


Georgeta Istrate

Artă - Constantin Brâncuși - Cumințenia pământului

 Constantin Brâncuși, 1876-1957, calcar șlefuit, ceruit 51×17,8×25,3 cm (soclu de travertin, fixat după restaurarea din 1981: 9×20×27 cm), 1907, inv.  523/7169



    Reprezentând o femeie șezând, cu trup firav de copilă, dar cu fața îmbătrânită aproape până la mutilare, Cumințenia pământului pare a fi o micuță cariatidă care ține pe umeri cerul. Lucrarea a fost concepută fără soclu, pentru că simbolizează de fapt axis mundi, leagă cerul de pământ, reface armonia universală cu prețul propriei suferințe. 

Această reprezentare poate fi asemănată și cu Hecate, enigmatica zeiță tracică intrată în mitologia greacă, patronând magia și lucrările tainice ale nopții. De altfel, nu întâmplător lucrarea este ceruită, tocmai pentru a putea capta lumina. Ea este în același timp simbol al fertilității, protectoare a nașterilor și căsătoriilor, dar și a morții, " cea care lucrează de departe", pe care o regăsim în drama sacră de la Eleusis.  Text de Ana-Zoe Pop, extras din Ghid MNAR 1999, pagina 126.

Dialoguri - Dezvoltare personală, între Tolle și Ruiz

  

 

Axya:

- Tot cărți de dezvoltare personală citești, frățioare? Văd că te-au prins bine de tot. 

Giaxya :

-Da, ceva din mine mă ține pe domeniul ăsta.

Axya :

- Povestește-mi, poate mă prinde și pe mine...

Giaxya :

-  Cartea asta are cam aceeași învățătură ca a celor scrise de Eckhart Tolle. Deși eu îl prefer pe Tolle, apreciez și perspectiva lui Don Miguel Ruiz. În toată bălăria de cărți de dezvoltare personală și escroci, cărțile acestea sunt totuși bune. Le-am recitit de cel puțin 3-4 ori pe fiecare. Pentru că da, este nevoie să fie recitite ca să se solidifice informația. Deși eu am tendința de a analiza, apreciez cartea lui Ruiz, el numește parazit ceea ce Tolle numește corp-durere. Ruiz, nu știu ce date reale știm despre el, pentru că ce spune el putem crede sau nu (mă refer la faptul că a avut o experiență de moarte clinică, are bunic șaman, etc). Plus că a activat la început de epocă New Age, pe la început de anii '70. Și în plus, vine din Mexic, de unde vine și Carlos Castaneda, șarlatan dovedit... 

    Era o nebunie în anii ăia, cu toți hipioții care dădeau fuga în America de Sud, ca să testeze tot felul de ciuperci și droguri, pentru o stare modificată a conștiinței. Se poate ca Ruiz să fi furat el însuși idei de pe la alții. Și Tolle a preluat multe idei din budism. Cu toate astea, cele două cărți sunt scrise cu bun simț și cu destul de multă claritate. Am mai citit altele în franceză, engleză sau română și erau  o salată de  expresii goale, pozitiviste.  Toți guru sau scriitorii de genul ăsta împrumută, fură sau transformă idei. Și Osho făcea asta. Problema e să știi cum  să o faci. Să știi să explici clar și să existe bun simț și logică și să funcționeze metoda în noul limbaj, adaptat zilelor noastre.

 Axya :

-Deci, ce-mi recomanzi?

Giaxya :

- Deocamdată, nimic. Domeniul ăsta nu te prinde la comandă. E ca și îndrăgostirea. Dacă vrei, răsfoiește cartea lui Ruiz și, dacă te prinde, prinde-o! Dacă nu, mai așteaptă!

 

 

 Georgeta Istrate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Xenia Prutianu - pictorița din Vaslui

    Era o duminică de ianuarie, 2023. Programul de vizitare la  Muzeul Național de Artă al României se apropia de final. Nu mă mai așteptam la vreo schimbare de stare, de  emoție, căci ziua își spusese toate poveștile pentru mine. Sau, cel puțin, așa credeam...



 Fermecată de un zâmbet

     Dacă vă vine să credeți, un zâmbet larg al unei necunoscute, venită tocmai de la Vaslui, mi-a dat viața peste cap, în modul cel mai frumos posibil. Cred că am făcut-o inconștient sau direct din inimă, căci rațiunea mi-a fost suspendată automat și , vrăjită de încântarea și căldura de pe chipul necunoscutei, am exclamat: ce frumos zâmbiți, doamnă! Ce plăcut îmi este să văd oameni fericiți, încântați de aceste lucrări senzaționale!  ”Și eu pictez!” mi-a spus, în timp ce căuta în telefon să-mi arate lucrările sale. Ce frumos!, i-am răspuns.

 


 Cuprinsă de încântare

       Am zis că e frumos faptul că pictează, din amabilitate, dar când mi-a arătat lucrările executate de mâinile ei , am fost cuprinsă de încântare, uimire, admirație , bucurie. Îmi place să scriu, mai ales despre talentele nedescoperite. I-am spus că am fost jurnalistă și că, în prezent, am un blog. Am întrebat-o dacă ar fi de acord  să-mi răspundă la câteva întrebări, într-un interviu de trei minute, pentru un scurt articol. Spre surprinderea mea, i-a plăcut ideea.

    Mi-a părut o ființă modestă de la țară, neobișnuită cu întrebări indiscrete, dar inocența și sinceritatea ei m-au dezarmat.


 

Cine sunteți, stimată doamnă?

-       Pentru început, spuneți-mi câteva cuvinte despre dumneavoastră. Cine sunteți, de fapt?

-    Numele meu este Xenia Prutianu și m-am născut în anul 1960, pe 11 aprilie, în comuna  Pușcași, județul Vaslui. Am absolvit Școala  Generală din  Pușcași, clasele  l-Vlll, apoi am urmat  o calificare  de nouă luni, în timp ce lucram  la Textila Vaslui. Am  lucrat și în croitorie, am fost  vânzătoare, am lucrat și în afara țării,  dar tot timpul am avut o pasiune pentru artă și frumos! Din copilărie mi-a plăcut desenul. De câte ori aveam ocazia, la școală și acasă, desenam, pictam... Doamna  dirigintă  îmi spunea deseori, că am talent și ar fi păcat să nu urmez o școală în acest sens. Dar viața nu mi-a oferit această  posibilitate... De anul trecut însă, la îndemnul nepoatei mele, am început să pictez și pe pânză! Folosesc vopsele acrilice...

 


-       Cum ați descoperit că vă place să pictați , ce a declanșat în dumneavoastră această pasiune?

 


-       De copilă, îmi plăceau culorile. Ele  m-au fermecat . Desenam pe caiet, pe hârtie, de câte ori simțeam să o fac.

 


-       Ce vă inspiră, cum vă vine să pictați? Cum vă simțiți când pictați un tablou? Ce stare aveți în acele momente?

 


Râde. Apoi, zice:

-        Iubesc la nebunie natura! Mă inspir și din imagini de pe Internet... Când îmi vine să pictez, mă cuprinde un moment de liniște, plăcere, bucurie. Mă rup de lumea asta și încep să pictez, la orice oră, la orice minut, se întâmplă și la 12 noaptea...



De dragul nepoatei...

      În timp ce vorbește,  îmi arată picturi create de ea, inspirate de natură.

      - La  cererea nepoatei mele, Diana Andreea,  aici de față,  am început să fac și  tablouri. Ea mi-a cumpărat și culori. De Crăciun, mi-a făcut cadou un set de pensule. Vede că îmi place și mă încurajează să pictez.                         

Cu nepoata, Diana Andreea, în București, la MNAR

 În timp ce îmi arată, zice: mi se pare foarte ușor, foarte simplu. Râde. Îmi  spune ca o întreabă pe nepoată, uneori, ce culoare să folosească.

- O fac  pentru mine, dar și de dragul ei!



-       Haideți să vă arăt,  să nu ziceți că mă laud...

    Căuta un tablou anume prin telefonul său. Și pentru că nu îl găsea, se scuză:  acum sunt și emoționată! În cele din urmă, îl găsește .  Îmi arată multe lucrări și îmi povestește când și cum  a fost făcută fiecare:  ”lucrez rapid, iar în momentele acelea, mă liniștesc".



- Cât timp vă ia să creați un tablou din acesta?

-       Depinde de complexitatea tabloului și de intensitatea emoției pe care o pun pentru a-l crea... Poate dura o zi, mai mult sau mai puțin.

  - Cum amestecați culorile?  Ați urmat o școală, un curs unde să fi învățat o tehnică anume?

-       Nu!!! Eu lucrez cum simt și  cum îmi place, nu am făcut nicio oră de școală!

   O întreb: când ieșiți în curte, vă inspiră florile, natura? Da, zice, florile, pădurea, orice. Am zis că o să pictez  mai multe flori. Îmi arată o fată ce cântă la vioară și își propune să o picteze. Îmi spune că nepoata i-a instalat o aplicație, pentru un plus de inspirație. Iubesc natura la nebunie, îmi mărturisește . Când văd ceva care  îmi place,  inspirația vine rapid.

 


 

Pagina de facebook a Xeniei Prutianu :

https://www.facebook.com/xenia.pruteanu.7

 

 

 

 

 

 





La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...