Marea nu este a lui Lucian!

     O mare schimbată

 


      Anul acesta, am găsit marea la Mamaia, schimbată. Au mărit plajele și ...au micșorat marea. O fi vreun raționament pentru asta, nu zic nu. Însă  turiștii au fost neplăcut impresionați. 

    În seara în care am ajuns, am făcut o plimbare pe maul mării și am găsit-o agitată,  parcă voia să alunge cu valurile sale nervoase, oamenii. Ce m-a mirat foarte tare a fost faptul că geamandurile erau lângă mal. Mi s-a părut ciudat, dar abia a doua zi aveam să înțeleg de ce.


     Pentru că au lărgit plajele micșorând marea, porțiunea de apă mică în care se jucau copiii și se bucurau cei care nu știu să înoate, a fost eliminată. Așa că acum intri în mare abrupt, într-o apă adâncă . Dacă marea este agitată, riști să te îneci chiar la mal. 

Cât costă un șezlong?!



   Însă, în această scurtă postare vreau să relatez o mică pastilă culeasă în cele câteva zile pe care le-am petrecut la mare. Legal, șezlongurile trebuiau să fie foarte departe de țărm. Nu știu de ce ( în zona aceea era gol. Niciun turist nu voia să fie atât de departe de mare, vreo 200 metri). Doar câțiva îndrăzneți și-au permis, cu riscul amenzilor, să ofere șezlonguri aproape de apă. Era foarte greu să găsești așa ceva  dacă nu te trezeai la 5 dimineața să ocupi unul. În prima zi, văzând că e foarte greu să găsești un șezlong, m-am îndreptat spre un loc în care lumea nu se prea înghesuia. Era chiar pe malul mării.  Am aflat de ce, în momentul în care am întrebat cât costă un șezlong. Mi s-a răspuns că 200 lei. Am zis că nu am înțeles bine și am mai întrebat o dată. Același răspuns. Ce-i drept, erau șezlonguri speciale, aș zice de lux. Norocul a făcut să găsesc exact lângă acest loc un șezlong cu un preț de zece ori mai mic, cu umbrelă cu tot. Îmi convenea...

Ce caută doamna asta pe aici?

    


   Și fiindcă în locul în care mă instalasem nu aveam unde să înot, căci oamenii stăteau ciorchine în apă, ca un zid, mi-am încercat calitățile de înotător ( nu știu bine să înot, dar în zone mai safe, mă descurc) în zona plajei exclusiviste. Zona aia era cam liberă, erau câteva persoane care își permiseseră să ia șezlong la 200 lei. Îmi plăcea. O vreme m-am bucurat să înot în acea zonă, până într-o zi când o fetiță de vreo șapte anișori o întreabă pe mama ei:

- Mami, mami, ce caută doamna asta pe aici? Nu este plaja lui Lucian?!

     Recunosc, m-a cam întristat întrebarea copilului și m-am gândit : nu știu cine este Lucian ăsta. O fi cumpărat el o bucată de plajă, dar nu și marea. Sau da? Dar dacă mă gândesc la câte aberații se întâmplă pe lumea asta, nu m-aș mira să se poată cumpăra marea...Auzind cuvintele fetei, un bărbat mai în vârstă, din aceeași clasă socială, o temperează spunându-i că marea nu este a lui Lucian și că nu este frumos să vorbească așa. Apoi fata strigă mirată: 

- Mami, mami, doamna asta știe să înoate! 

 

Georgeta Istrate 

Pe faleză, la Mamaia 2021

Un colț de lume aparte

    August, 2021. Seara, la Mamaia, faleza este plină de oameni. Unii se plimbă pur și simplu, alții ies pentru a face bani în cele mai diverse moduri: cântă la un instrument, voce sau ambele; pictează pe loc ceea ce ai în minte; îți fac portretul în doar câteva minute; îți fac poză cu marea ori cu o imagine având în fundal oceanul și mulți palmieri ; alții sunt îmbrăcați în clovni și vând chestii strălucitoare pentru copii, în timp ce fac tot felul de scamatorii; dacă vrei un tatuaj mai simplu sau mai complex, se rezolvă alegându-ți modelul dintr-un catalog...La sutele de terase răsună muzica, unii au artiști consacrați pentru a-i distra pe consumatori.  Pe deasupra circulă telegondolele, ca niște păianjeni  uriași, urcători și silențioși. Biciclete, triciclete și alte mijloace de locomoție te claxonează, dacă îți vine să privești stelele mergând pe banda special amenajată pentru ei .


 Un mister care te cheamă

   Mă fascinează focurile de tabără pe care le întâlnesc  în curtea multor localuri sau chiar în incinta cluburilor . Este o atmosferă atât de imprecisă, amestecată și magică încât atracția este irezistibilă. Nu știu dacă marea, oamenii, gândurile , inspirația, veselia, tristețea, romantismul, muzica de toate genurile, luminile, stelele, șoaptele îndrăgostiților ori bucuria copiilor  sunt responsabile pentru asta, dar știu sigur că nu poți sta în camera de hotel. E ceva misterios care te cheamă ...

 


    Clar de lună în Deltă, de Tudor Pănescu

       Mă uit la un foc ce arde în curtea unui club de noapte . Este de-a dreptul seducător. Mă plimb în jurul acestui perimetru și, la colțul unei intrări , observ vreo 20 de picturi înșirate pe gardul scund și lat al terasei. În lumina violacee, aceste lucrări par o altă lume suprapusă celei evidente. Peisaje, flori, mare, bărci viețuind pe pânza limitată , te absorb într-o realitate liniștită și neliniștită în același timp. Un tablou mă hipnotizează pur și simplu. Este cel mai frumos sau este cel cu care rezonez în acest moment. Prețurile nu sunt afișate ...Mă uit în jur să identific vânzătorul . Observ un bărbat de vreo 55 de ani, înălțime medie, cu mustață și pălărie, un adevărat personaj de roman. Se vede de la o poștă că nu e un simplu vânzător. Cred că este chiar autorul !

Tudor Pănescu

    Nu mă agresează cu întrebări de genul : ce doriți, uitați am și asta, am și aia. Nu! El știe că dacă mă interesează ceva, vin singură...

Clar de lună, în Deltă

Clar de lună în Deltă, detaliu

Clar de lună în Deltă, detaliu

-Bună seara, îi zic. Sunteți autorul acestor lucrări ?

-Da!

- Mă fascinează această lucrare ( arăt spre tabloul care îmi place). Cum se numește ?

- Clar de lună în Deltă...

- Ce frumos! Ce v-a inspirat?

- Natura!

- Ce  simțeați în timp ce pictați?

- Am băut foarte multă vodcă!

 - ( Eu râd si zic: ) În momentul în care bei un pic de alcool...

-  Am imaginație!, îmi spune foarte serios și detașat.

- Aha, intrați într-o altă dimensiune... 

- Exact!

- Puteți să-mi spuneți numele dumneavoastră?

- Tudor Pănescu ( zice cu mândrie). 

Apoi continuă ...

-  Tudor este un nume sonor. În primul rând, în  greaca veche înseamnă harul lui Dumnezeu.  Apoi avem  Dinastia Tudor, o avem și pe Teodora, împărăteasa Bizanțului... 

Face o pauză, apoi continuă: 

    - Pe mine m-au interesat femeile, alcoolul și tutunul ...femeile frumoase în mod special ( se uită la mine și zice):  mai ales cele  cu ochii albaștri!...

 

   Cumpăr tabloul și mă îndepărtez. Este singurul suvenir de la mare. Un suvenir pe care-l voi expune pe unul dintre pereții camerei mele, să-mi amintească de o seară magică la malul Mării Negre...

 Georgeta Istrate

 

Luminița Gliga - călătorii spirituale prin intermediul artei

 

 


Invitația păpușilor...

     Nu mai intrasem demult în Galeria ”Căminul Artei”, deși clădirea se află  în drum spre serviciu. Însă, în  treacăt, mă opream uneori, mă  uitam la numele autorilor,  la exponatele din  vitrină, le analizam câteva minute, apoi mă grăbeam spre locul de muncă...

   Acum câteva zile însă, mi-a bătut inima mai tare. Erau expuse niște păpuși create manual . Gândul m-a teleportat instant  în copilărie, când mama, neavând bani să ne cumpere jucării , crea astfel de păpuși, le îmbrăca în resturi textile, desenându-le chipul cu creioane colorate. Cui îi venise ideea aceasta atât de originală, atât de emoțională și pură? Pe afiș, am căutat autorul. Era o fată: Luminița Gliga. 


 


     M-am uitat la perioada în care expoziția va fi deschisă : 6-19 august 2021. Ah, nu mai era mult! Aș fi intrat atunci, dar la ora aceea matinală, Galeria  era închisă. M-am mai  uitat o dată la aceste mici opere de artă, la felul în care au fost lucrate. Erau atât de speciale, unice, încântătoare. Nu semănau una cu cealaltă. Probabil, artista a transmis fiecăreia starea, emoția și gândurile pe care le-a avut în momentul în care le-a creat.


 

     Fascinată de aceste păpuși, care trezeau în mine amintiri din copilărie puternice, nu m-am uitat mai departe în sala de expoziție. Am presupus că înăuntru sunt mult mai multe astfel de păpuși. Mi-am propus ca, la terminarea programului de muncă, să vizitez expoziția... Păpușile mă invitaseră deja...

 

” Eu sunt autoarea!”

     Pe la orele 18, ies de la serviciu, o iau  pe drumul păpușilor și ajung rapid la Galeria ” Căminul Artei” . Ușa  este larg deschisă,  așteptându-mă parcă. Îmi fac curaj și intru. Programul este pe sfârșite și aici, dar măcar să-mi fac o idee. Ridic privirea și observ pereții plini de picturi. O explozie de culoare . Parcă aș fi aterizat undeva deasupra lumii, într-o energie care mă învăluie în dulceața ei, ștergându-mi instant orice gând lumesc ce  ar vrea să interfereze...


 

    Cam pe la jumătatea sălii, observ că sunt privită de trei ființe. Trei doamne, având jumătate de chip acoperit de mască...Ah, suntem în pandemie! Îmi ridic  repede  masca, pe care o port la gât ca pe un accesoriu, dau bună seara de la distanță și încep a privi lucrările. Atât de vii, de speciale, de tulburătoare! Simt nevoia să fac câteva poze și mă apropii de cele trei doamne, întrebându-le dacă am voie. Da, îmi răspund  toate trei. Întreb dacă vreuna dintre ele este autoarea. Și da, una dintre ele, o fată  blondă, cu  privirea caldă ca energia acelui spațiu, îmi spune:” eu sunt autoarea!” Aflu că celelalte două doamne sunt mama și sora artistei. Starea generală este una de bucurie ... În mijlocul acestei stări speciale o întreb pe Luminița Gliga dacă ar fi de acord ca, după ce vizitez expoziția, să-mi răspundă la câteva întrebări, fiindcă aș face un mic articol pentru blogul meu.  Sigur că da!   


Momentul adevărului - față în față cu artista!!!

 


-        PERIPLU ȘI REFLECȚIE ! De ce acest titlu? 

 


 

-        Este o expoziție gândită încă din perioada pandemiei , perioadă prin care am trecut cu toții foarte greu.  Inspirația vine de la călătoriile pe care le-am făcut cu expozițiile mele , în țară și în străinătate.  Ideea acestei expoziții este dublă: pe de o parte, călătoria în sine, iar pe de altă parte, o întoarcere în timp în anii copilăriei mele. De aceea, în această expoziție sunt câteva calupuri de lucrări, diferite ca mod de execuție. Unele sunt picturi, altele sunt asamblaje , colaje textile , păpuși pictate -   toate au fost niște experimente pe care le-am realizat din cauza sau datorită pandemiei.

 

” Voiajul e reînnoirea individului”

 



  Iată ce am găsit despre însemnătatea călătoriilor,   în broșura pe care artista mi-a oferit-o . Textul aparține  filosofului  și criticului  Al. I. Brumaru, care a scris prefața cărții ” Poeme călătoare”, autor  Ioan Gliga, omul  care a însoțit-o pe Luminița Gliga la expozițiile pe care aceasta le-a avut în țară și în străinătate: ” călătoria este o reînnoire: ne reînnoim sufletul , spiritul, însă reînnoirea va cuprinde și ceea ce atârnă mai greu în firea noastră – deprinderile, purtarea, năravurile, moravurile. Voiajul e reînnoirea individului (...). Voiajul în depărtări e și o căutare de sine, o punere la încercare a ființei”.

-        Să înțeleg că ați  cumulat călătoriile exterioare cu cele interioare, prezentul cu amintirile,  și ati creat un vis feeric în care ne permiteți și nouă să intrăm...

-        Da!  De fapt, ele se  întrepătrund...Lumile... călătoriile...  se întrepătrund.  Ideea de călătorie   asociată cu  experiența,  trăirile și amintirile frumoase pe care le-am acumulat au dat naștere acestor lucrări.

-        Cumva experiența exterioară a activat ceva  în interiorul dumneavoastră care v-a inspirat să scoateți la lumină o lume interioară extraordinară? Atâta culoare ... avem aici chiar și o parte din Veneția ...

-        Da, da, da!

   ( Ea râde și aprobă fiecare cuvânt al întrebării sau mirării mele. Ce bine că ești, Luminița Gliga!, îmi spun, felicitându-mă că am avut inspirația să intru și să o cunosc.  În acel moment , am simțit o energie atât de benefică, parcă ni s-ar fi deschis sufletele și s-ar fi bucurat împreună , ca niște prunci ce descoperă minunile universului. Am avut impresia  că autoarea însăși  m-ar  fi  luat de mână să îmi arate  creația sa , mirată că eu am putut să intru prin lucrările ei, în propriu-i suflet. Nu pot să spun decât că totul este   splendid. Pare atât de încântată de încântarea mea încât orice cuvânt adăugat momentului  ar produce durere energiei care s-a creat în acele clipe).


Culoarea și lumina stăpânesc forma

Despre opera Luminiței Gliga:  ” Fiecare pictură este o ”poartă” prin care privitorul poate pătrunde și poate să se detașeze pentru câteva clipe de realul pe care îl cunoaște , într-o lume recreată a luminii și culorii . În universul picturilor , colțuri de lumi paradisiace ( compuse din motive ce amintesc de elemente vegetale și citadine ), culoarea și lumina stăpânesc forma” ( fragment din broșura expoziției).

 

 Momentul de inspirație

 

-        Am selectat  două lucrări, într-un fel contrastante,  despre care aș vrea să-mi spuneți câteva cuvinte. Acestea sunt :   ”Repaus” și ”Galop”.

 



-        Repaus...Interesant că ați ales această lucrare. Punctul de plecare  al acestei lucrări este o pasăre care stătea pe o creangă în fața mea,  pe care am urmărit-o minute în șir. Acesta a fost momentul inspirației... Am început prin a face  schițele pentru această compoziție. Îmi place să urmăresc dialogul care se va întrupa  între privitor și lucrare. Îmi place  să observ ce se întâmplă  între privitor și lucrările mele. Îmi doresc să existe un dialog , să îl acapareze pentru câteva momente, să îl scoată din realitatea lui ... de aici  și  ideea de repaus, de poziția păsării pe care am ales-o în această compoziție .

(În momentul acela, mi-a venit să spun: privitorule, stai! În următorul pas, sunt eu!) Zic, lucrarea este splendidă! Ea râde , eu râd. Ea zice, da, da, da...)

 

-        Și ”Galop”? 


 

-        Galop... Tema este cea a  legăturii dintre cal și om , idee care m-a impresionat mereu. Această compoziție face parte dintr-o serie mai mare de lucrări. Aici avem  doar un detaliu, respectiv un  picior de cal. Pentru această temă, am studiat  foarte multe fotografii de război, în special din  anul 1918.

-         Sunt cumva energia calului si a omului unite pentru un scop comun?

-        Cam așa ceva.


Bonus: Medieval Story

 

    În partea stângă a mea se află  un tablou, o lucrare care parcă mă trage de mânecă. 


 

-         Ce să fac, lucrarea aceasta ”Medieval Story”, nu-mi dă pace. Spuneți-mi câteva cuvinte despre ea.

-        Lucrarea aceasta trebuia expusă la Salonul de Artă Medievală care, din păcate, nu s-a ținut în perioada pandemiei. De aceea  mi-am permis să o aduc în expozițiile personale . Este o lucrare care pleacă tot de la legătura dintre om și cal... Sunt și niște simboluri medievale ... Aici vreau să las privitorul să descopere traseul de vizualizare a acestor simboluri îmbinate în această compoziție :  crinul, pasărea , calul, cetatea medievală, etc.  

 

Asamblaje cu încărcătură emoțională mare 



 - Mă îndrept cu privirea spre perimetrul cu lucrări aplicate și spun: în zona aceea  sunt niște lucrări magnifice... Sunt niște compoziții uimitoare, îți iau ochii prin culoare și strălucire. Cum v-a venit o astfel de idee? 

-        Sunt asamblaje pe care le-am creat în perioada pandemiei. Este pentru prima dată când experimentez așa ceva. Acestea conțin tot felul de obiecte, unele sunt chiar din copilăria mea. De aceea au o încărcătură emoțională  mare . Așa că  m-am gândit să le asamblez în niște compoziții din care să nu lipsească totuși pictura. Culoarea nu poate lipsi din nicio lucrare.

 

-        Și păpușile? Ce minuni!

 





-         Da, sunt 15 păpuși care fac  trimitere la anii mei de copilărie. N-am reușit să le fac pe toate să aibă aceeași stare. Foarte multă lume-mi spune că sunt diferite...

 

Mă interesează prețul. Practic,nu? 

-        Expoziția este cu vânzare?

-        Da. Îmi doresc foarte mult ca lucrările mele să circule și să fie văzute de cât mai multă lume ...

-        Poate printre cei care vă admiră lucrările sunt și unii care ar dori să cumpere. Care este prețul lor?

-        Prețurile  lucrărilor  pornesc de la 100 de euro și pot ajunge la câteva mii, în funcție de complexitatea lucrării alese.   

      - Păpușile sunt de vânzare ?

      - Da, și ele sunt de vânzare. Prețul unei păpuși este de  150 lei .

-        Vreți să transmiteți un mesaj lumii?

-        Mi-aș dori foarte mult ca oamenii să se gândească că totuși este nevoie și de hrană spirituală. Arta poate să ofere bucurie și detașare de nebunia pe care-o trăim în viața de zi cu zi...

 

  Despre Luminița Gliga  

 

Reinterpretări subiective...

 ” Creațiile Luminiței Gliga reprezintă reinterpretări subiective ale unor alter-realități construite prin raporturi supradimensionale între culoare și formă. Bazate pe expresivitatea culorii , picturile se definesc printr-o notă a narativului caracteristică expresionismului abstract” ( fragment extras din broșura primită de la autoare, pagina 1).

 

Artist și operă – un tot unitar

    Academician Răzvan Theodorescu : ” Dacă între artist și operă pot fi uneori perfecte corespondențe, atunci Luminița Gliga este o pildă vie a unei asemenea realități. Armonioasă în acordurile cromatice ale compozițiilor sale în acrylic pe pânză și cu un duct al desenului plin de eleganță, dar armonioasă și elegantă chiar în făptura ei morală , încă tânăra artistă  - scriam cu ani în urmă –” își trăiește cu jubilație cufundarea în natură și cultură ” ( Album Fragmentarium Abstract, Album,  Editura Libris , pagina 5).

 

    Un artist magic

   Ruthie Tucker , director executiv și  curator la  Galeria Amsterdam  Whitney : ”  Apropiindu-ne de opera sa într-o manieră măsurată, gânditoare, tablourile Luminiței Gliga rezonează cu semnificația profundă și dinamică. Un adagio de culoare și linie conlucrează pentru a crea o forță cinetică. Lucrările multicolore sunt fiecare o lume aparte , invitându-ne să vedem fiecare lucrare de artă ca pe un spectru viu, care respiră, viu în mediul înconjurător al pânzei (...). Recunoscută ca fiind un artist magic , paleta expresivă a Luminiței Gliga oferă senzații spirituale vizuale ale bucuriei de a trăi. Creativă și individualistă, pânzele spectrale ale Luminiței Gliga au fost prezentate în numeroase expoziții de succes și în colecții de prestigiu din întreaga lume și sunt prețuite la nivel mondial , atât în colecții private cât și în colecții publice” ( Album Fragmentarium Abstract, Album,  Editura Libris, pagina 6).

 

Georgeta Istrate

 

     P.S. Am plecat de la expoziție cu toate ingredientele  necesare unui articol pentru blogul  meu: micul interviu pe care artista mi l-a dat ; o broșură cu informații foarte importante despre autoare și  un album cu dedicație, în care am găsit părerile unor cunoscători în domeniul artei.  Având în vedere că eu am un stil de scris un pic emoțional și că nu sunt critic de artă, celelalte două ingrediente erau  vitale pentru alcătuirea textului. Le-am amestecat pe toate și ... asta a ieșit!

   A, și încă ceva. Fotografiile, oricât de bine ar fi făcute, nu se compară cu emoția care se declanșează în momentul în care te afli în fața unei lucrări de Luminița Gliga. Energia acestor opere de artă te respiră, te îmbrățișează, ai impresia că au propria viață. 

P.S. Fotografiile din acest articol sunt parțial făcute de mine, altele sunt descărcate de pe pagina de Facebook a artistei - https://www.facebook.com/luminita.gliga, iar imaginea artistei de la începutul materialului este fotografiată de pe albumul pe care l-am primit.

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...