Dialoguri: evoluția spirituală

 Axya: cum evoluăm spiritual și intelectual?

 

   Giaxya:  Evoluția spirituală și intelectuală reprezintă un drum  personal și depinde de cât de mult efort depui.

    Nu întinzi mâna să ceri adevărul, o formulă în 5 pași, un atelier de un week-end, un curs de 200 de euro și gata, ești maestru!

  E un efort și un interes constant, zi de zi, prin observație și căutări continui. Vei vedea, cu cât intri în mai multe domenii, cu atât îți vei nuanța părerea, cu atât vei distinge mai bine un escroc sau o mincinoasă disperați de bani, de un discurs autentic sau verificat prin probe... 

Axya: Vorbește-mi despre pozitivitatea toxică!

 

  Giaxya: Unii chiar impun altora starea asta și îi taxează drept toxici pentru că nu sunt tot timpul "pozitivi", când de fapt ei sunt toxicii...

    În lumea dezvoltării personale și a rețelei New age cu nenumărate terapii alternative, TREBUIE să fii mereu carismatic și zâmbăreț pentru că așa atragi și păstrezi clienții .

    Competiția e uriașă pentru că lângă cabinetul tău de reiki de exemplu, mai sunt și alți 5 "maeștri" reiki și încă alte 20 de terapii alternative...

Clientul e ca la cofetărie, testează și pleacă dacă nu îi place de tine .

    De-asta par toți calmi, Zen și zâmbitori și neagă totul... tristețe nu există dragă pentru că ei sunt veșnic în lumină și lucrători cu lumina ...

Încet, încet gândirea asta se întoarce împotriva lor!

   Căci ajung să nege orice nu le convine,orice le dă o stare de disconfort, chiar și ADEVĂRUL.

Georgeta Istrate

Dialoguri - Ce înseamnă a fi femeie?

      Axya: Astăzi am ales o temă specială: ce înseamnă, în lumea în care trăim , a fi femeie?

 

    Giaxya: Am realizat ceva foarte important de când mă documentez pe diferite subiecte.  A fi femeie nu înseamnă să zâmbești tâmp mereu, să fii pozitivă cu orice preț, tăcută și disponibilă (mai ales pentru bărbat). Dar nici să fii agresivă, să urli și să te simți atacată și victimă din cauza a orice, să explodezi mereu de cât de rănită te simți pentru că ai luat totul personal. Ce mi se pare cel mai important e să știi să pui limite. Să știi să zici NU, mai ales unui bărbat atunci când pur și simplu nu vrei să faci ceva, când ceea ce ți se propune nu rezonează cu tine. A fi femeie înseamnă să te respecți pe tine și să îi faci și pe ceilalți să înțeleagă că așa cum ei au libertatea de a fi, de a face cutare sau cutare lucru, așa și tu ai acea libertate.

   Și nu mă refer numai la chestii intime, mă refer la orice, la o discuție cu o colegă, cu un șef, etc. 

    Parcă suntem obsedați de reguli și limite și ne e frică să ne conducem singuri viața, avem nevoie mereu de un șef - fie că e tatăl, șeful, un guru sau o religie care ne zice cum să trăim și ce ne este permis și ce  interzis.

   Atâta timp cât folosim bunul simț și îi lăsăm și pe ceilalți să trăiască, cred că e corect  să avem granițe și să nu permitem altora să le depășească.

     Când îi permit cuiva să depășească o graniță deși eu vreau să zic NU, dar nu sunt în stare, îmi cedez puterea. 

    A fi femeie nu e a fi obiect al dorințelor pentru o turmă de bărbați (mi se pare înspăimântător asta...) nu înseamnă a fi o sclavă în casă, în care sarcinile nu sunt împărțite în mod egal, nu înseamnă să fii nici supusă ca un animal, dar nici un demon care îi face pe alții să simtă că merg pe cioburi în relația cu tine în fiecare secundă din viața lor. 

Axya: și cum faci?

    Giaxya: Există  o cale de mijloc. Poate asta este magia adevărată. Acest control pe care îl deții când înțelegi că meriți respect pentru că ești o ființă umană ca oricare alta, și că greşelile tale nu fac din tine nici un SUBOM, nici un SUPRAOM. 

Chiar că cea mai importantă expresie spusă  vreodată este "Cunoaște-te pe tine însuți!"

Georgeta Istrate

Dialoguri: un strop de politică

           Axya : ce părere ai  despre ideea de guvern mondial? Crezi că este adevărată sau  intrăm iar în teoria conspirației? Și dacă s-ar crea, crezi că ar fi benefic pentru omenire?

 

 

Inevitabil ...

      Giaxya:  E distructiv să începem să vedem conspirații în asta. Și e inevitabil să ajungem la un guvern mondial și o monedă unică, într-o zi. Chiar cei care visau egalitate și fraternitate pentru toți, visau de asemenea și la o singură limbă pentru toți. Azi deja ne punem întrebarea: cum să ne împăcăm originile cu multiculturalismul? 

    Eu sunt româncă. Dar pot să fiu și fără să detest ungurii sau rușii. Fără să încep să delirez că românii sunt genii și România este Grădina Maicii Domnului. Ce te faci azi cu toți adulții sau copiii care au cel puțin două origini?

  Nu zice nimeni să nu mai avem tradiții, festivaluri sau să ne negăm originile...

   De pildă, aseară m-am uitat la un documentar despre un artist polonez de geniu, mort în America. Până după al doilea război mondial ura evreii în secret, deși avea prieteni evrei  care îl ajutau și îl susțineau. 

   Când a văzut că operele i-au fost bombardate de naziștii cu care ținea, și a fost respins sau ignorat de polonezi... și-a dat seama ce eroare a făcut!

Ce pată urâtă pe opera unui artist sau scriitor să urască un alt popor atât de mult!!!

Sau să țină cu vreun partid sau curent politic care apoi se va dovedi monstruos!

    El a regretat după război și și-a schimbat opinia față de evrei.. dar, o vreme, a jucat pe două fronturi...

    Trebuie să înțelegi că ești o anumită naționalitate  prin locul în care te-ai născut, însă ești  și cetățean al lumii! 

     Chiar dacă sunt străini  care disprețuiesc românii, de exemplu,  nu trebuie să disperi. Asta ține de trend, de mode, de preconcepții, de ceea ce ni se arată la tv...

    Iar noi românii, ce ne tot victimizăm atât?! Clasa politică de la noi este atât de coruptă că nici autostrăzi nu avem în țară...! Mori în spitale și te îndobitocesti în școli! Urlăm că vin rușii sau ungurii sau nu știu ce străini! Ne inventăm mitologii în care suntem victime și popor ales și genial!!! 

Trezirea! Toate țările fac asta sau au făcut asta!!! 

Toate s-au considerat și se consideră popor ales, vechi, mitic și spiritual! 

     În secolul XIX, secolul națiunilor, e nebunie cu expresia "spirit japonez", spirit francez, spirit românesc, suflet elvețian etc. 

    În plus, în era informației atât de  rapide, suntem conectați într-o secundă. Zburăm cu avioanele, prin urmare  distanțele s-au scurtat. Adică, sincer, la ce ne așteptăm? 

 

    Dacă vrei ceva înțelept, ține-te departe de mode, de trenduri. Și nu doar în vestimentație. Trenduri în gândire, în religie, în politică. Mi-am dat seama că nu degeaba scrie în cărțile de maniere că acestea sunt subiecte tabu. Asta nu înseamnă să nu mai gândim sau să nu chestionăm tradiții dăunătoare, gândiri învechite, care ne fac mai mult rău decât bine. Dar niciodată nu știi ce se va întâmpla cu un partid politic pe care îl admiri, cu un guru spiritual pe care îl crezi sfânt... Suntem oameni și suntem supuși greșelii. Ca artiști sau ca scriitori, ar fi bine să ne ocupăm de partea la care ne pricepem. Sigur că ne interesăm de civism, votăm și avem opinii. Dar să le înșirăm public, mai ales când sunt pline de ură, de un naționalism ultraputernic, care ne face să ne simțim aleși, e trist și dăunător. 

     Să începem să detestăm x popor sau y religie sau să ne considerăm superiori altora e pe termen lung foarte trist. Istoria ne va contrazice. Mereu să ne întrebăm: ce rezistă timpului? Ce valori sunt adevărate, indiferent de timp și țară? Adevărul, corectitudinea, sentimentul că toți suntem ființe egale în fața unei entități superioare. Nu există ALEȘI! Nici evreii, nici japonezii și nici românii!

 

Axya: și cum te vindeci de astfel de prejudecăți?

Giaxya:  Vrei să te vindeci?  Simplu! Alege țara pe care o disprețuiești. Nu știu, pentru unii e Rusia, Turcia, Franța, etc. Interesează-te de muzica lor, de poeții lor, de mâncărurile lor tradiționale. Nu trebuie să le înveți limba,  nu este neapărat obligatoriu   să intri în astfel de  profunzimi. Dar hai să nu folosim internetul ca niște..., ci ca niște ființe inteligente, responsabile. Caută muzica din x țară pe youtube, citește un roman scris de un scriitor faimos, gustă o mâncare turcească sau din Afganistan sau de unde vrei tu. Și ce  dacă nu ai bani acum să călătorești acolo?

   Așa ne lecuim de rasism, de impresia că suntem un popor sfânt, special, etc!

Georgeta Istrate

Vizitatoarea

 

     Mă aflu pe sala Theodor Pallady , în Galeria de Artă Românească Modernă a  Muzeului de Artă al României. Clipele par repetitive, uneori monotone. Am senzația că fiecare zi își alege vizitatorii, pentru că ei sunt, într-un fel inexplicabil, asemănători.

 

      La un moment dat, o ființă îmbrăcată într-o rochie gri metalic , lungă,  ce cade magic pe un trup armonios îmi captează atenția. Wow! Ce apariție diafană! Fata se așează pe banca rezervată vizitatorilor și privește peretele pe care sunt prinse tablourile lui Pallady.

     Nu știu ce gândește, nu-i văd privirea, însă felul în care stă așezată pe acea bancă îmi provoacă păreri de rău că nu sunt pictor. Atât de frumoasă este acea imagine încât am impulsul de a-i face o poză. Și nu este corect, căci am nevoie acordul fetei. Ah, și dacă i l-aș cere , imaginea aceea unică s-ar  risipi! Prin urmare, mă mulțumesc doar să privesc acest tablou atât de minunat care mă transpune automat în fața Creatorului: ce făpturi frumoase ai creat!!! 

 

 

     În fine, după câteva momente , pe sala respectivă își face apariția o altă făptură , la fel de încântătoare, cu o rochie la fel de spectaculoasă, de un negru misterios . Fetele se îndreaptă spre lucrarea intitulată Toujours du Baudelaire , o privesc câteva momente , după care intră în sală un bărbat cu un aparat de fotografiat și le face poze. Pierdusem pentru totdeauna imaginea fetei visătoare  stând pe bancă , venită parcă din altă lume.

 

 

       Aveam să-mi dau seama mai târziu că nu ar fi avut nimic împotrivă să-i fac o fotografie. Însă acea imagine există undeva în mintea mea căci m-a impresionat atât de mult postura si limbajul trupului acelei fete încât e putin probabil să se șteargă vreodată.

 

 

         Când cele două fete au trecut pe lângă mine , nu m-am putut abține să le întreb:  din ce poveste ați ieșit taman într-un palat? Au râs amândouă, apoi au vorbit cu mine de parcă ne-am fi cunoscut de când lumea . În momentele acelea mi-a părut rău că nu făcusem poza aia. Când mi se va declanșa talentul de pictor, am să realizez totuși acel tablou și am să-l intitulez ”Misterioasa vizitatoare” sau ,mai simplu, ”Vizitatoarea” !

 

     

 

    În fine, momentele ce au urmat au fost drăguțe , chiar am făcut poze cu fetele, poze din care am selectat câteva pentru această postare. Deja coborâsem pe pământ din înaltul sentiment artistic , iar vraja se risipea ca o noapte mătăsoasă alungată de razele puternice ale soarelui. Însă mereu voi regreta lipsa mea de curaj. Și totuși, există o bucurie unică, egoistă, dacă vreți : acel tablou minunat l-am văzut doar eu!

 

Georgeta Istrate