Dialoguri- spiritualitatea nu se cumpără cu bani!

 Axya :

- Giaxya, ce crezi despre persoanele care  își câștigă pâinea din conferințe despre spiritualitate și dezvoltare personală? Există chiar și  familii "guru"  care se ocupă cu așa ceva. După părerea ta, care sunt elementele pro și contra în această ecuație și cu ce ne ajută pe noi treaba asta? 

Giaxya :

       Bună întrebare. Știu o familie care are o afacere de genul ăsta: mama  explică vindecările energetice, tata dă bine în poze, copilul cel mare scoate câte două cărți odată, iar cel mic este talentat la cântat. Na, că mi-a ieșit și o rimă! 😄 A, cel mic(care are vreo 32 de ani) are și talent la desen. O să-ți par răutăcios, dar mult lăudatele desene sunt cam la nivel de clasa I. Însă, ce știm noi? Ne pricepem cumva la artă?!

     Instagramul este plin de poze cu familia asta în toate pozițiile, singuri, cu persoana iubită , cu cățelul, cu purcelul, cu publicitate la saloane de estetică și alt fel de  saloane. Sunt tot timpul în vacanțe, pe plaje în străinătate, în excursii, la cafenele, în locuri care mai de care mai arătoase. Fac tot posibilul să apară în poze cu nume sonore din mass-media sau alte domenii importante, aflate deja în lumina reflectoarelor. Într-un cuvânt, se pozează cu persoane care "vând". 

   Ei propovăduiesc modestia. Ciudat. Dacă tot faci pe modestul în ceea ce predici, fii mai modest și în poze. În realitate, sursa veniturilor din care trăiesc pe picior mare este chiar punga fraierilor dependenți de industria dezvoltării personale. Nu aș avea nimic împotrivă, dacă nu ar striga sus și tare despre modestie, simplitate, decență. Ce să facem? Asta e lumea în care trăim! Sofiștii sunt la mare căutare în ziua de azi. Să pui în practică ceea ce propovăduiesc este imposibil, nici ei înșiși nu o pot face. Dar sunt mulți gură - cască, încântați de frumusețea cuvintelor rostite de către aceste persoane. 

Axya :

- Persoanele astea pot fi considerate rele? 

Giaxya :

- Nu spun că sunt persoane rele! Spun că e ușor să fii bun și pozitiv când ești guru, joci roluri, dai autografe și primești laude... se mai întâmplă să apară un răutăcios, dar nu stai în casă cu el, nu îți e coleg de job, nu trebuie să îl suporți. Tu ești pe tron mereu și te filmezi dând lecții de meditație și echilibru altora... Dilemele tale sunt doar despre cum te machiezi și te îmbraci azi pentru video. 

 Axya :

- Aha, important este să-și joace bine rolul de guru...

Giaxya :

 - Trăim niște vremuri...nimeni nu mai vrea să dea cu sapa. Sunt în stare să-și vândă și amintirile...

Axya :

   - Ai dreptate. Am observat că unii  își vând chiar și  amintirile, ai zis bine. Mai ales cele neplăcute, în ideea de a înduioșa publicul. Toți trecem prin încercări în existența pământească, dar asta nu ne legitimează să câștigăm bani pe seama altora dând lecții așa-zise de viață. Lecțiile de viață le primești direct de la viață. Nu poți înțelege lecția dacă îți este povestită de altul!

Giaxya :

- Exact! Am o cunoștință foarte inteligentă care a trecut  prin momente foarte apropiate de moarte de vreo 2-3 ori. În plus, a cunoscut sărăcia, foamea, uneori când era mică, a suportat batjocură, teroare, etc. Dar, deși acum este profesor universitar, nu se declară guru și nici nu face bani pe youtube din suferința și erudiția sa...

 Axya :

     Doamna X, de exemplu, care este celebră pe youtube și alte canale mass-media, scrie  poeme victimizante, în timp ce oferă formule magice pentru combaterea depresiei și a violenței fizice și verbale. Când se găsește câte unul să îi spună că ceea ce povestește ea e din cărți, că în materie de probleme de mariaj și divorț este o ignorantă, etc, face rău. Nu îi place chestia asta. Așa că, ce face? Șterge mesajele. Dacă ar fi cu adevărat înțeleaptă măcar ar ignora acele comentarii. Dar NU SUPORTĂ efectiv să nu fie văzută ca cea mai inteligentă și spirituală persoană în viață. Imediat postează compuneri în care vizează acele persoane, le descrie ca fără emoții, cu ură, că o vizează pe ea, că nu îi înțeleg iubirea și lumina din ea, bla, bla, bla. Am observat că faptul că unii o atacă sau o contrazic sunt  o sursă de inspirație pentru a se  victimiza. Deci creștere a încrederii în ea. Devine o martiră, o profetă neînțeleasă ...

 Giaxya :

- Știi, oamenii or să înceapă să deschidă ochii. E bine să citești, să te instruiești... Dar de ce ăștia care sunt guru sunt oameni fără grija zilei de mâine, iar cei care fac lucruri practice, adică  iese ceva concret  din mâna lor, abia de se descurcă de la o zi la alta? 

Axya :

- După umila mea părere spiritualitatea nu poate deveni un job, o meserie, să fie monetizată. Își pierde sensul în acel moment. Spiritualitatea are valoare, cred eu, și e sinceră când impregnează viața de zi cu zi. Poate ești un simplu educator, un medic, un paznic, orice. Și îți faci treaba în linişte, cu respect, modestie, încercând să te corectezi și ameliorezi... 

Giaxya :

-Uite o temă de discuție pentru data viitoare!

 

 Georgeta Istrate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dialoguri - karma nu are meniu!

 Giaxya :

- Frate, ce este povestea asta care se numește karmă? Te trezești într-un context care nu-ți place, o situație pe care nu ai plănuit-o și ți se întâmplă lucruri rele pe care nu ți le explici. Unii numesc asta karma. Tu ce părere ai?

 Axya :

- A, da. În viețile noastre vin și pleacă persoane. Unii pot fi colegi, membri ai familiei , vecini, proprii copii, etc. Cică cea mai dureroasă treabă este aceea în care partenerul de viață sau proprii copii îți fac viața amară...M-am gândit și eu în nenumărate rânduri la conceptul ăsta. Uneori, accepți mai ușor o suferință dacă ți-o explici, ca pe o datorie din alte vieți sau chiar din viața asta. Te gândești că meriți și îți vine mai ușor să o plătești. E ca atunci când ai o datorie la bancă, dobânda a crescut imens,  dar nu ai încotro.

Giaxya: 

- Cum faci să te îmbunătățești, să-ți micșorezi datoria ? Cum te lupți cu persoanele care te șicanează, te bârfesc, îți pândesc toate mișcările?

Axya: 

    -  În ceea ce privește persoanele care încearcă să mă șicaneze, să mă bârfească, să-mi facă rău tot timpul, am învățat o chestie. Chiar de o fi karmă sau nu. Pe mine nu mă interesează ăia. Îmi pierd timpul cu ei. Ei gândesc și acționează în felul lor. Treaba mea este mai simplă. Dacă vreau să-mi schimb viața, imaginez ce, unde, cum -  și lucrez la asta. Altfel,  îmi merit soarta judecând cum trăiește unul sau altul, pierzând timp prețios făcând asta. Viețile altora mă interesează doar dacă am nevoie de inspirație. Am pierdut prea mult timp plângându-mă, dând vina pe guvern, pe mama, tata, bâticul, când puteam s-o schimb chiar eu. Începând de la gândire! M-am raportat la alții și mi-am irosit viața, am trăit după voia altora. În fond și la urma urmei, ce gândesc alții despre mine, nu e problema mea!  

    Karma... Există şi o karmă dar prin înțelegerea ei, aș putea să întorc totul în favoarea mea. Se spune că lumea noastră exterioară reflectă lumea noastră interioară. Mi se pare un punct de vedere demn de analizat. Soluția? Asta e. Trebuie să ne focalizăm pe soluții, nu pe vinovați! Altfel, ne învârtim în cerc.

Giaxya :

Da,  dar în același timp, ce zici tu nu e  o formă de magie, de manipulare și deci înclini balanța în folosul tău? Însă, de ce nu, atâta vreme cât nu intervii în viața nimănui. Nu faci nici rău, nici bine...

 Axya :

   - Asta era ideea! Eu cred că noi trăim într-un univers magic, doar că nu știm să ne armonizăm cu magia lui. Iar pentru asta, nu avem nevoie de permisiunea nimănui !  Dacă stă în puterea mea și dacă nu interferez cu viața altora în sensul de a le-o înrăutăți, de ce nu? În loc să mă plâng ca alții să-mi dea o mână de ajutor sau un șut, nu mai bine  mă ridic eu și iau hățurile căruței mele și cailor mei în loc să îi las pe alții? Și da, trăim într-o lume magică, de ce nu? 

Giaxya :

- Eu sunt o persoană căreia ii place mult analiza, tăiatul firului în patru, dilemele, filozofatul. Nu vreau să crezi că dacă nu avem aceeași părere, mă simt lezat sau superior ori frustrat. Tu ai dreptate în ce zici...

 Axya :

   - Apropo de magie și că acum a devenit o modă să ieși pe youtube și să te bați cu pumnul în piept că iată ce grozav ești. Mai devreme spuneam că trăim într-un univers magic. Însă a face magie conștient, ca pe o profesie este discutabil. Cred că orice formă de magie, albă sau neagră, este o formă de a influența cursul vieții cuiva. A gândi și a imagina la propria viață, dar a nu uita să adăugăm o frază creatorului.  De exemplu, uite ce  vreau pentru mine, dar facă-se voia ta! Ideea e că, dacă în ce am vrut eu poate fi și ceva în defavoarea mea (am pus acolo un virus care sucește prost ce am vrut eu) este o formă superioară oricărei tentative de vrajă, adică forma spirituală. Cred, de asemenea, că oamenii merg la vrăjitori să ceară ajutorul pentru că ei înșiși nu știu ce putere au. Însă conștientizarea acestei puteri și metoda de folosire ar trebui să vină în momentul atingerii unei mari evoluții spirituale. Dar da, atat religia cât și magia fie albă sau neagră, reprezintă o scară,  un nivel către adevărata magie spirituală, momentul în care nu poți face rău, chiar dacă știi sau poți. 

Giaxya :

-  De exemplu, dacă ai un spirit răufăcător în casă, să zicem, e caz rar, dar să presupunem... Dacă îți știi puterea, ai autoritatea să-i ordoni să plece. Sigur, spiritul acela se poate să vrea să se răzbune, să nu îi convină, dar încrederea în sine, lipsa fricii este o forță uriașă.

Axya :

- Am văzut o poză interesantă pe Facebook. Scria pe ea ceva de genul : KARMA NU ARE MENIU. PRIMEȘTI CE LE-AI SERVIT ALTORA! Da, de acord. Dar dacă între timp ai evoluat, în sensul că ești pe o treaptă de vibrație în care nu mai poți face răul, lecțiile au fost învățate, karma se dezintegrează. E ca și cum ai fi grațiat pentru bună purtare. În funcție de nivelul de evoluție, da, afirmația de mai sus este valabilă. Cu cât nivelul e mai jos, cu atât karma lovește mai puternic. Așa cred în momentul ăsta. 

Giaxya :

- Sunt de acord cu ce zici, cu toate astea cred că  și pe o treaptă de evoluție superioară încă riscăm chiar fără să vrem uneori să facem rău. Probabil că ideea e să ne antrenăm constant ca să diminuăm răul pe care putem  să-l facem. Dar da, e bună ideea cu karma şi meniul. Mâine, dacă evoluez sau involuez, răspunsul poate fi diferit. Nimic nu stagnează, totul e în mișcare. În plus, răul este ceva relativ. Dacă un om rău face răul, pentru el este un bine... Toți  trăim viața prin lentila percepției personale. De asta suntem constant în iluzie...

Axya :

-  Da, riscăm mult dacă evoluăm și ne folosim de asta în detrimentul altora. De fapt, căderea este în materie. Începem să ne mândrim, iar când  ne folosim de asta,  căderea este cumplită 

Giaxya :

- Da, așa este. Are logică.

Axya :

- Karma vine implacabil cu o dobândă uriașă. Trebuie mare atenție! 

Georgeta Istrate

 

 

 

 

 

Dialoguri - legea rezonanței sau cum ne antrenează viața

 Axya :

- Dragă Giaxya, ce zici de un subiect pe legea rezonanței? Cică nimic nu este întâmplător în viața asta, că rezonezi cu tot ce ți se întâmplă. În ultima vreme, mă tot bântuie chestiunea asta. Carevasăzică, toate nemulțumirile mele în ceea ce privește comportamentul uman, de la cunoștințe, prieteni, politicieni, etc, nu se datorează acelora, ci mie! Cică eu rezonez cu tot ce interacționez. Chestia asta mi se pare complicată. Prin urmare, tot ceea ce mi se întâmplă, merit și este în favoarea mea. Cum mă ajută, de fapt?! Paradoxul paradoxurilor: conștientizând că am o problemă și trebuie să o rezolv. Nu știu la ce ne mai trebuie psihologi și preoți, că marele vindecător este însăși viața. Cică oamenii care ne fac rău sunt antrenorii noștri cărora trebuie să le mulțumim. Auzi aici! Tot ceea ce ne revoltă arată ce este în noi. Tu ce crezi despre treaba asta?

 Giaxya :

- Nu știu ce să zic... Dacă unul iese din casă și deși este atent când traversează, un adolescent beat dă cu mașina peste el și omul moare, cum să o numim? Final de viață predestinat? Omul a atras bețivul? Nu zic nu la ce se zice. Dar încă nu sunt așa sigur că atragem mereu totul. Cine știe? Poate da, până la urmă! Să nu uităm că fie noi, fie ceilalți, suntem întâi atrași de aparențe. Este PERCEPȚIA noastră mai degrabă la lucru decât adevărul și logica. Percepția ta deformantă a realității a fost la lucru când te-ai simțit atras de X sau Y. Suntem atrași sau atragem în funcție de imaginile deformate din mintea noastră sau a altora. Aici e și capcana cu romantismul /romantizarea celuilalt și cu idealizarea celuilalt. Deformăm realitatea.     

    Dar în fine, noi căutăm răspunsuri clare și sigure la chestiuni care depășesc mintea umană. Dar na, e bine să discutăm, să ne punem probleme. Nu îmi dă nimeni examen.  Sau da?

 

 Georgeta Istrate

 

Dialoguri - karme achitate, ce ușurare!

 Giaxya :

-  Citesc acum despre karma. O presupusă datorie din viețile anterioare sau chiar din asta... Nu sunt prea lămurit în ceea ce privește explicația practică...

Axya :

- Tu știi ce cred eu. Propun să cerem părerea doamnei Gys ( menajera familiei) ,aici de față,   să vedem ce ne poate spune. Vrei? Ai constatat și tu că, în ciuda meseriei sale, este foarte pregătită...Mă întreb ce o fi studiat și nu ne-a spus... Doamnă, puteți să ne lămuriți în privința acestui subiect?

Doamna Gys :

- Karma este totul. Sau tot ce ne marchează , tot ce aduce o doză de semnificativ. Dar dacă tot mi-ați cerut părerea, v-o spun : am avut la viața mea trei relații mari și late : una de căsătorie, iar celelalte două  au fost destul de profunde și  au durat mai mulți ani. Toate trei m-au ajutat să evoluez, dureros ce-i drept. Cu alte cuvinte,  m-au marcat enorm. Cei trei crai, pe care-i voi numi simplu 1, 2, 3, pentru mine, sunt karme achitate. Mă bucur că am scăpat de ele, le-am bifat, le-am șters de pe listă. 

Giaxya: 

- Puteți să ne povestiți câte ceva , să ne facem o idee?

Doamna Gys: 

- Desigur! Prima relație, cea de căsătorie,  fost una atât de rea încât voiam foarte des să-mi iau viața, ca să scap. Situația a fost destul de complicată, căci cu el aveam și copii. Aceștia m-au ținut practic în viață. Căci în momentele insuportabile, în care voiam să evadez în moarte, mă uitam la micile făpturi și îmi imaginam cum ar trăi fără mine. Mă cutremuram și îmi spuneam : pentru ei, merită să suport! Nu credeam că vreodată aș reuși să divorțez de el. Însă minunea s-a produs. Și când s-a produs, eu eram incredibil de liniștită. În ziua în care s-a pronunțat divorțul, am rătăcit singură prin oraș preț de câteva ore. Aveam o bucurie de nedescris. 

     Personajul cu numărul doi a fost în viața mea vreo patru ani. Relația cu el nu s-a produs în planul fizic, ci emoțional și comunicativ . A fost o relație suprapusă cumva pe ultimii ani de căsătorie cu domnul 1. Al 2-lea locuia în alt oraș, comunicam prin telefon și e-mail, iar pentru mine a fost o gură de aer proaspăt. Parcă universul l-a trimis special, ca pe un înger, să mă ajute să rezist până la plata definitivă a datoriei. S-a îndrăgostit de mine foarte rău însă această iubire era una imposibilă din multe puncte de vedere. A fost și suferință, dar suportabilă. Rolul acestui personaj a fost să-mi redea încrederea în mine, încredere distrusă de primul... 

    Cel de-al treilea a fost foarte posesiv, aproape că eu mai existam. Atent, afectiv -  astea m-au ținut lângă el, simțeam că eu nu mai am viață, nu mai respir, iar sufletul meu neglijat, s-a supărat.

    Avea în ea toate ingredientele : grijă, afectivitate, ajutor, toxicitate, posesivitate, control, totul forma o chimie uluitoare, căci în fiecare zi m-am luptat să scap de sub vraja ei. A fost o suferință greu de suportat, dar pe măsură ce datoria se plătea, simțeam un fel de dezlegare din strânsoare. E ca atunci când plătești câte o rată la bancă și, o vreme, te simți ușurat. Spre final, am simțit că vindecarea este aproape. Acest al treilea personaj m-a învățat cel mai mult valoarea libertății.

 Giaxya :

- Karma este doar între parteneri? 

Doamna Gys:

- Nu, cu siguranță, nu!  Vă pot da un exemplu din viața mea, nu din cărți : universul a adunat într-o  instituție în care am lucrat vreo zece ani,  multă lume față de care am avut datorii din alte vieți, unele mai grele, altele mai ușoare. Și nu am putut pleca de acolo decât după ce am făcut toate "plățile".

Giaxya:

-  Și acum? 

 Doamna Gys:

- Acum am o relație... cu mine! Cu toate vârstele mele : eu copil, eu adolescentă, eu femeie, cu toate mă împac bine. Nu mai vreau să trăiesc în trecut, mă face să sufăr. Am păstrat lecțiile și merg mai departe. E viața mea, cu bune și rele, mi-o asum și mi-o recunosc. A fost așa și nu altfel. Să vedem ce-o  aduce ziua de mâine -  suferință, grijă, bucurie, toate le primesc. Acum știu că tot ce vine în viața mea se datorează faptului că  am nevoie să  experimentez. Îmi trebuie la dosarul cosmic!

Axya:

- Ați căpătat un fel de înțelepciune care vă ajută să înfruntați tot ce vine. Fascinant! Mulțumim pentru faptul că ați acceptat să ne împărtășiți secvențe din viața dumneavoastră...

 

Georgeta Istrate

Dialoguri - nu suntem liberi, nu știm cine suntem!

 Axya :

- Dragă Giaxya, mă tot bântuie o întrebare : suntem sau nu liberi?

 Giaxya :

 - Nu suntem liberi! Asta e clar. De aici vine suferința omului. Pe planeta asta, suntem condiționați de comportamente învățate de la alții sau impuse de alții, care ne-au desfigurat personalitatea și ne-au făcut să devenim cine suntem acum. O spun nu doar din experiența mea de viață,  ci observând și analizând viețile altora.

Dacă am fi vindecați  cu adevărat, nu am fi pradă așa ușoară pentru oamenii care profită de noi, de bunăvoința și intențiile noastre bune. Uneori nici nu știi de ce ești atras de un impostor deși logica îți dă indicii că așa este.

Axya :

- Da, e un punct de vedere. Cei mai deștepți ca noi ar spune că am rezonat cu aceste persoane. Ei apasă butoanele pe care noi trebuie sa le corectăm. E bine să conștientizăm că avem o problemă, măcar știm unde să lucrăm 

Giaxya :

- Noi doi și orice om de pe planetă avem comportamente care ne condiționează. Nici măcar noi nu știm de ce ne comportăm așa uneori, în unele situații . Noi înșine ne comportăm în anumite momente, sub nivelul nostru de evoluție. Probabil sub impulsul provocării. Sunt oameni care scot ce e mai bun în noi și oameni care scot ce e mai rău în noi. În ambele cazuri, noi nu știam de ce suntem în stare. Când ne comportăm rău,  cădem  în depresie pentru că realizăm că nu am reușit să ne schimbăm. În anumite momente, nu putem avea control asupra situației, orice am face. Alteori, vorbim urât cu partenerul de viață, iar el sau ea nu înțelege acest comportament. În realitate, tu vorbești perechii de viață sau prietenului, ceea ce ai spune nemernicul sau nemernicei care te-a chinuit cândva. Căci în subconștientul omului se află ascunse sentimente și frustrări generate de alții. Și astea lovesc când te aștepți mai puțin. Partea proastă este că te descarci pe cine nu trebuie.

Axya :

- În aceste condiții, când omul încă nu este vindecat, ce impact ar avea asta dacă ar aduce un copil pe lume?

Giaxya :

- A aduce un copil pe lume în condițiile în care tu ai o fiară neîmblânzită în interiorul tău, pe care nu o poți controla, este o crimă. Inconștienții aceștia nu ar trebui să devină părinți dacă încă nu sunt echilibrați în interior și exterior. Copilul pe care îl aduci pe lume muncește o viață ca să se refacă. Uneori nici nu știi de ce reacționezi într-un fel în anumite situații... 

Axya :

- Doamnă Gis, dumneavoastră ce părere aveți despre ceea ce am vorbit aici, se adresă Axya, menajerei. Am observat că, în timp ce ștergeați praful din bibliotecă și fiind deci martoră la conversația noastră, ridicați din când în când câte o sprânceană.

 Doamna Gys:

- Într-adevăr, am auzit fără să vreau, discuția dumneavoastră. Tatăl meu a fost un tiran. Căuta scandal în orice. Ne-a terorizat mulți ani, pe mine, fratele meu și mama noastră. Visam să mă eliberez de acest om și să-i eliberez în acelasi timp pe fratele și mama mea. Pentru asta însă aveam nevoie de bani să cumpăr o căsuță sau să-mi permit o chirie. Eram prea mică, mergeam la școală. În fine, peste ani, am plecat cu toții de lângă acest om. Am crezut  că am depășit faza cu tatăl meu, m-am alinat cu ideea că a trecut, că l-am iertat. Adevărul este, stimați domni, că familia și societatea ne desfigurează personalitatea și nici nu suntem conștienți de asta. Nu prea poți să trăiești în momentul prezent când nici măcar nu știi de ce te comporți așa în momentul prezent. Mama mea era o ființă pașnică, nu ne lăsa să intervenim. Astăzi, sunt furioasă că nu m-a lăsat uneori să mă impun. Eu sau fratele meu. Ca să vadă că nu mai suntem niște bebeluși pe care îi arunci în stradă sau cu care îți santajezi nevasta. Că suntem 3 contra 1 în casă și nu văd de ce 3 dintre noi am accepta să fim constant distrusi de 1. Faptul că nu am avut niciun control,  nu aveam nici bani, nici autoritate, nici vârsta să pot să îl confrunt sau să plec, m-a nenorocit. Țin minte că, în momente ca acelea, mă închideam în cameră și loveam în mine...

Acum sincer degeaba ați spune : dar dragă ați plecat, omul ăla e o amintire. De ce mai ruminezi sau te consumi? 

Răspunsul meu e:  nu toți suntem la fel. Nu toți reacționăm în același mod, în fața unei   situații! 

 Axya :

- Dar tu Letiția, ce părere ai despre ce s-a discutat aici, se adresă Axya nepoatei sale care abandonă cartea pe care o studia și devenise atentă la această adevărată întrunire.

Letiția :

- Într-adevăr, unchiule, subiectul este vast și foarte ancorat în realitatea fizică și psihică. Cum nu mă simt apropiată de vreo mare religie, am încercat și eu să văd ce cred despre viață, suflet, ce o fi dincolo. Și am observat că există un înveliș de comportament pe care noi îl luăm drept real, drept adevăratul eu. Când eram mică, pe la vreo 5 ani simțeam un fel de presiune pe mine. La un moment dat răspundeam celor din jur într-un fel, deși în mintea mea îmi zicea că nu asta e ceea ce voiam să spun. Nu ăsta era, de fapt, felul în care voiam să mă comport. E ca și cum corpul e un înveliș  pe care îl luăm când intrăm în lume. După aceea, un alt înveliș este personalitatea, comportamentul. Cu toate astea, nici el nu este adevăratul eu. Îmi aduc aminte când discutam la facultate despre idee. Ce e ideea? Și diferiți teoreticieni ai renașterii descriau ceea ce se cheamă lumea sublunară și lumea supralunară  (dedesubtul și deasupra lunii). Și ideea creației artistice era definită ca ceva care, pe măsură ce intră în atmosfera lumii noastre, își pierdea din frumusețea inițială, se îngreuna, se deforma. Cam ca atunci când artistul are o idee în cap și, când o transpune pe hârtie, e nemulțumit. Și asta  pentru că nu e nici pe jumătate așa cum există în mintea lui. Ideea este ca o săgeată care intră în atmosfera noastră și se pietrifică, se deformează, își pierde din lumină și din frumusețe. Așa suntem și noi, cred eu. Cam așa și cu ce credem noi că suntem. Probabil de aceea hindușii spun că lumea asta este o iluzie, că eu nu sunt eu cu adevărat. Dar probabil, după ce societatea ne deformează -  familia, soțul, prietenii, ne tot repetă ce și cine suntem, cedăm, pentru că nu putem lupta. Este prea puternică atracția magnetică a hainei comportamentale. Parcă suntem condiționați să o îmbrăcăm. Așa că uităm cine suntem cu adevărat...

 

 Georgeta Istrate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dialoguri - un film extraordinar!

De data aceasta, cei doi frați, Axya și Giaxya, conversează pe telefon :

Axya :

-Frățioare, nu am vorbit de câteva zile. Ești bine?

Giaxya :

- Sunt bine, frate. Mă uit la un film  extraordinar. Ce capodoperă! Știam de filmul ăsta de ceva vreme, dar am tot amânat să îl văd. E un film alb negru, din 1937. Un film evreiesc intitulat Dybbuk. Știi că mă interesează fenomenul posedării de către spirite. În mitologia evreiască, un dibbuk este un spirit malefic posedant considerat a fi sufletul despărțit al unei persoane decedate. Se presupune că acest spirit părăsește organismul gazdă odată ce și-a îndeplinit obiectivul, uneori în urma unui exorcism. Este incredibilă tema filmului. Doi prieteni, cărora urmează să le nască soțiile, fac un jurământ : dacă unul va fi băiat și celălalt fată, atunci fie ca ei să devină soț și soție. Un spirit ( Satan, cred) le spune că nu e bine să lege generațiile viitoare prin așa legământ. Mama fetei va muri la nașterea ei. Tatăl băiatului va muri în timpul unei furtuni, pe mare. Cei doi se vor întâlni și se vor îndrăgosti. Dar tatăl fetei, obsedat de făcut bani, vrea un ginere bogat. Băiatul, înnebunit, practică kabbalah și magia... La un moment dat se anunță că s-a găsit un ginere pentru fată. Și mai disperat, îl cheamă pe Satan (asta  se face, în film, invocând de 2 ori numele secret al lui Iehova, al lui Dumnezeu, lucru care pentru mine sună foarte interesant, e ca și cum pronunțând de 2 ori numele sfânt, îl negi).

    Băiatul moare după ce îl invocă pe Satan. În fine, spiritul lui va poseda corpul fetei. Nu îți povestesc tot,  o să vezi filmul...

Georgeta Istrate

Dialoguri - despre narcisiști..

 

 Axya: 

- Dragă frate, când m-am întors de la simpozionul din Arad, am cunoscut o doamnă în tren,  care  citea o carte interesantă  ” Cele patru legăminte”, autor Don Miguel. Mi-a vorbit cu mare admirație despre acest autor. Apropo, am cumpărat și eu două exemplare, pentru mine și pentru tine. Doamna se numește Aristița X, este din Craiova și am închegat un mic dialog cu dânsa.  Ființa aceasta care, apropo,  este foarte școlită, mi-a scris un mesaj pe poșta electronică. Am extras din el un pasaj  care m-a tulburat și vreau să văd ce părere ai. În textul pe care l-am selectat, doamna Aristița vorbește  despre cartea lui Ruiz și cum a ajutat-o să înțeleagă și să corecteze unele evenimente din viața ei. L-am scos la imprimantă  în ideea de a ți-l citi.  Vrei? 

Giaxya: 

- Desigur. Știi că toate subiectele pe care le discutăm împreună îmi stârnesc interesul ...

Axya:

- Uite ce zice doamna Aristița, apropo, are 47 de ani: ”Cartea lui Ruiz  m-a ajutat enorm să înțeleg cum funcționează ”călăii” mei. Pentru că numai înțelegând cum funcționează ei, am înțeles reacțiile mele. Era imposibil să îmi înțeleg furia, sentimentul că sunt un gunoi și nu merit să trăiesc. Și știam, la nivel intuitiv, că nu mă simt așa doar pentru că mă culpabilizez de nebună, din senin. Abia când am înțeles cum manipulează narcisistii (care sunt peste tot în jurul nostru) și cum te distrug psihic și te antrenează pentru ceartă, am înțeles de ce eram mereu agitată, de ce simțeam nevoia să dovedesc, cu argumente. Narcisistului nu-i pasă de dovezi. Victimele ajung să se îndoiască de tot pentru că narcisistii câștigă mereu. Psihologii afirmă că, lucrând cu victime de genul ăsta, au observat că indivizii sunt confuzi, nu mai știu ce e real. Alții, simt nevoia să aducă dovezi, să argumenteze, intră în certuri. Pentru că asta trăiesc acasă. Deci am avut nevoie să înțeleg ce și de ce mă declanșează ceva ca să știu cum să vindec. În ecuațiile astea ale relațiilor umane sunt cel puțin două componente, doi indivizi. Ca să le rezolvi, ai nevoie să te înțelegi pe tine. Da, dar nu o poți face decât înțelegându-l pe celălalt. Oamenii din jur apasă, cu intenție sau fără, pe butoanele care ne declanșează programul de mânie, furie, teamă, etc. Trebuie să înțelegem de ce acea acțiune, nu alta  ne face să reacționăm așa. Asta m-a ajutat să corectez procesul !

Giaxya:

-  Din scrisoarea acestei doamne reiese  că nu a avut o viață foarte ușoară, s-a luptat cu mulți monștri fizici sau de altă natură. Impresionant este că, la 47 de ani, încă mai caută răspunsuri ca să-și vindece viața . Și-a identificat singură problemele și a pășit pe calea vindecării. Iar cartea lui Ruiz...Ah, abia aștept să o citesc!

Georgeta Istrate

Dialoguri - nu lua în serios tot ce auzi anti-covid!😷

 Giaxya: 

-Dragă Axya , astăzi nu am prea mult timp la dispoziție, dar fiind în plină pandemie, țin să te sfătuiesc:  nu lua în serios tot ce auzi anti covid. Individul, pe care îl urmărești și  care lăuda acum câteva luni nu știu ce medicament, e dus cu pluta. Spune niște tâmpenii pe la TV, de nu îl mai ia nimeni în serios. Tipul este  obsedat de atenție. Acum apare în mass-media cu o altă ”invenție”. Cică a descoperit mutația covid pe care a numit-o după orașul în care locuiește. Numai prostii debitează! S-a dovedit că medicamentul lui nu vindecă.  Te rog, nu te pune să înghiți sau să cumperi ce nu e verificat. Te implor, nu face teste pe tine și nu alerga la primul care urlă că a găsit antidotul. Pentru că sunt foarte mulți cu multe teorii în perioada asta. Toți vor atenție, publicitate, titlul de salvator sau geniu.

 Deci please, fii isteț! 

 Georgeta Istrate

 

 

 

 

 

 

 

 

Dialoguri - Omul elefant sau adevarata urâțenie poartă chip omenesc

Axya :

- Dragă frate, am vizionat filmul pe care mi l-ai recomandat : Omul elefant. Este într-adevăr o creație impresionantă. Un contrast între bunătatea și răutatea ființei umane,  între aparență și esență, animal și om. Oamenii se tem de ceea ce nu nu pot înțelege -  un pretext pentru răutatea din ei înșiși.

Giaxya :

- Când am văzut acest film,  am notat în agendă că adevărata urâțenie poartă chip omenesc ...

Axya :

- Da, și dacă este să adaptăm povestea la ceea ce citim și ascultăm astăzi, am putea spune că fizicul omului elefant, la vederea căruia oamenii reacționează atât de înfricoșător, le arată propriul suflet. 

 

Sursa imaginii:https://oanapopablog.wordpress.com/2014/10/20/the-elephant-men-1980-david-lynch-povestea-omului-care-a-spus-nu-sunt-elefant-nu-sunt-animal-sunt-o-fiinta%C2%83-umana-sunt-un-om/

Viața, un joc bine ticluit

     Cred că aici putem vorbi despre principiul oglinzii. Oamenii își vedeau sufletul  și, fără să-și dea seama că era vorba despre ei înșiși, țipau sau își băteau joc. Iar sufletul omului elefant, atat de blând și de frumos, arăta, de fapt, doar frumusețea exterioară a unora dintre ei. Ai observat că oamenii frumoși fizic și sufletește l-au acceptat și chiar iubit? Cred că în fiecare dintre noi există un om elefant care se vrea iubit și acceptat. Și, în fiecare dintre noi, există o brută asemeni acelor batjocoritori. O frică ce ar fi bine să fie  conștientizată, îmblânzita, acceptată, educată și transformată. Alchimia sufletului! După ce vezi filmul ăsta, privești altfel lumea! Cel mai bun profesor, dragă Giaxya, este viața. Este o invenție a marelui programator foarte inteligent ticluită. Este construită într-un fel în care să fim determinați a o  descoperi. Nu cum ne-au arătat-o alții, ci cum nu ne-au arătat-o. Este atât de bogată în trăiri, evenimente, răsturnări, contraste, că nu ai timp să te plictisești. În fața ei devii un copil curios și fascinat.

Georgeta Istrate

Dialoguri - Flori de apartament ( Femininul este ceva uluitor!)

 Giaxya :

- Dragă frate, mă uit la felul în care Letiția îngrijește florile. Ce frumuseți! Iar ea...avea Grigorescu o pictură ...a, o ”floare între flori” se numește lucrarea. Așa îmi vine să-i zic nepoatei mele!  Știe exact câtă apă să le pună, cum să le îngrijească, ba chiar am surprins-o mângâindu-le și vorbind cu ele. Uite cu câtă delicatețe umblă cu aceste plăntuțe. Femininul este ceva... uluitor!

 Axya :

 - Într-adevăr, dragă Giaxya, fetele mele sunt un dar de la Dumnezeu. Atât Letiția cât și Lucreția reprezintă bucuria,  muzica blândă, îngerească a vieții mele...

Giaxya :

- Cu permisiunea ta, dragă Axya,   am să o întreb câte ceva pe nepoata mea. 

   Apoi, îndreptându-se spre Letiția, ii cere să-i povestească despre anumite flori. Fata, zâmbește și, cu o eleganță cu care doar o ființă delicată poate să farmece interlocutorul, îl conduce pe curios spre florile pe care acesta le indică :

 Letiția :

Flamingo - purificator al  mediului

 - Această floare, dragă unchiule,  se numește Flamingo, se înțelege de ce. Este o floare tropicală, decorativă, dar  toxică. Are o calitate specială: purifică foarte bine aerul din casă. Aceste flori sunt cam sensibile, însă  merită să le ai prin preajmă pentru frumusețea și starea de bine pe care o dau . Nu trebuie să le ud în exces si nici să le pun în lumina directă. Observi că  florii flamingo i-am pus o farfurioară dedesubt, cu fel de fel de pietricele, ca să mențină umezeală atât cât are nevoie.

 Cala- înflorită și veselă

 

     - Cealaltă, cala, intră în repaus vara. Calele sunt extrem de frumoase. Mi-am făcut fișe cu modul în care ar trebui îngrijite. Nu știam prea multe despre flori înainte să mă apuc de acest hobby, dar m-am documentat și acum am reușit  să aduc plantele  la o stare minunată. Chiar și eu mă mir  de ceea ce am realizat, toate sunt înflorite și vesele.  Îmi plac mult plantele, chiar dacă cer multă atenție. Sigur, aș  fi putut cumpăra unele artificiale, dar este fascinant când te gândești că sunt vii!

Orhidee și mușcate - înfloresc tot timpul!

   

    Aici am orhidee. În zona asta, cam toată lumea are orhidee la ferestre. Comerțul cu orhidee este o adevărată afacere. Ce se mai vinde foarte bine este mușcata. Orhideele și mușcatele pe care le am, înfloresc tot timpul. Uite ce frumuseți! De exemplu, orhideea nu trebuie  udată în exces. În plus, îi trebuie un pământ special, cu bucăți de scoarță de copac. A, și  nu trebuie pusă în lumina directă a soarelui! Orhideei îi trebuie ghiveci transparent, cu găuri, pentru că și rădăcinile au nevoie de lumină, am aflat asta recent. Și nu trebuie să aibă apă care să îi bâltească în sau sub ghiveci. Am înțeles că cel mai bine este ca iarna, o dată pe săptămână, să faci imersie cu ghiveciul. Îl ții 10-15 minute într-un bol cu apă la temperatura camerei, nu foarte rece, și îl scoți pentru că apa trebuie să pătrundă în bucățelele de scoarță, pentru că, după cum ți-am spus,  orhideea nu are pământ normal, ci un amestec special. 

    Mușcatele, în schimb, nu sunt pretențioase. După cum poate ai observat,  unii dintre vecinii noștri au mușcate  extrem de rosii agățate de garduri, la ferestre, peste tot. Și uneori creează un contrast și mai și dacă, așa roșii cum sunt, le pui într-un port ghiveci albastru...

Georgeta Istrate

Dialoguri - despre diferența dintre stil și trend

 Axya :

- Apropo de podcastul pe care ți l-am trimis. M-a șocat din prima îmbrăcămintea moderatoarei și faptul că, la începutul interviului, rădea tâmp. Suntem bărbați, nu ar trebui să ne preocupe asta. Și totuși  este așa strident câteodată, că nu pot să mă abțin de la comentarii...

Giaxya:

- Da... Mă  întreb și eu  ce e cu nebunia asta la  femei sau fete relativ inteligente, cu studii, care se machiază așa de mult și se îmbracă atât de extravagant, țipător sau chiar își iau ținute de seară în plină zi. Ca să nu mai spun că sunt mai mult dezbrăcate. Ne aflăm într-o epocă de manifestare feministă și, din anumite puncte de vedere, nu e deloc rău. Femeia nu e făcută doar să nască, să gătească și să facă treaba prin casă. Însă unele femei sunt cumva obsedate să demonstreze că ele, iată, pot fi  frumoase, aranjate  și inteligente. Parcă ar spune : " ia uitați-vă bărbaților, ce mai ziceți, v-am închis gura! "

Axya :

- Da. Cred că genul ăsta de lucruri nu trebuie demonstrate atât de ostentativ. Sigur, femeile se pot machia, aranja, îmbunătăți, dar toate cu măsură. Nu strident ca și cum ar striga în gura mare" sunt o prostituată! Și după aia fac plângere la poliție că au fost molestate, agresate, hărțuite chiar violate. Asta este o înțelegere proastă a frumuseții,  un fel de kitsch!

Giaxya :

   -Într-adevăr, frumusețea e prost înțeleasă sau poate am îmbătrânit noi și nu putem ține pasul cu moda. Însă  este evident că aceste femei, care tot îndrugă chestii despre energia feminină și despre spiritualitate în timp ce îți transmit mesajul :" ia, uite ce bunăciune sunt" . Eu sunt o femeie independentă și realizată, dragă". Aici e problema, frățioare. Feminitatea și frumusețea sunt prost înțelese. Faptul că multe nu înțeleg diferența dintre STIL (ceva care reflectă și interiorul) și TREND (ceva ce ține de trecător, de consum, de frustrări refulate și care se manifestă prin shopping aiurea).

Axya :

- Daaaaaa. Este dorința asta de a arăta patriarhatului cât de multilateral dezvoltată este femeia! "sunt o bunăciune inteligentă... Dar tu înoți în gândire de" patriarhat " și nu înțelegi că pot să fiu ambele" . Scuză-mi limbajul de baltă, dar am simțit nevoia să punctez exact în stilul inspirat de această categorie de femei, care se consideră înțelepte și flutură prin fața noastră diplome universitare...

Giaxya :

- Sigur. Așa cum am mai spus, sunt de acord ca femeia să-și pună un pic de machiaj, să se aranjeze , să-și dea cu un parfum care o reprezintă, să-și pună niște haine de bază care vin bine pe ea . Nu iese din pat și intră direct într-o conferință! Îmi pare rău că cele două nepoate ale mele, Letiția și Lucreția, nu sunt acasă, fiindcă m-ar fi interesat și părerea lor. Poate că noi suntem în urmă ori pe lângă subiect. În fine, atâta cât mă duce pe mine capul, cred că feminitatea nu trebuie "urlată". Nu îți machiezi ochii, obrajii și buzele în același timp! Ăsta e machiaj de seară,  apropo de doamna din podcast. Părul - alegi o tunsoare care îți stă bine și care nu necesită muncă enormă, cum ar fi placa de îndreptat, bigudiuri în fiecare zi! Ce e efortul ăsta inutil și imens zi de zi?! Păi, asta făceau femeile în secolele trecute! O luăm de la capăt?! 

Georgeta Istrate

Dialoguri - între științific și neștiințific

Axya :

- Giaxya, zilele astea am descoperit pe youtube, o doamnă pe care am ascultat-o cu foarte mare atenție. Se numește Si.  La un moment dat,  vorbeste despre faptul de a ne găsi menirea. Nu dă o rețetă universal valabilă, ci povestește cum a făcut ea. Super interesant! Dar am o nedumerire. Doamna Si afirmă, în prezentările pe care le face, că munca ei se încadrează la cercetare științifică. O cunoști pe această doamnă?

Giaxya :

- Da, sigur. Ea are ceea ce se cheamă simț critic, dar ceea ce  oferă publicului nu intră la categoria cercetare științifică. E însă o persoană cu bun simț și are  o educație foarte ok, lucru rar totuși. Cercetarea științifică nu e pentru toți, e ceva chiar foarte  greu. Ca să fii cercetător necesită mulți ani de formare. O cred când spune că a muncit pentru ceea ce  oferă, dar acest tip de cunoaștere pur și simplu nu se poate numi cercetare științifică.

 Axya :

 - Dar de  doamna Di, ce zici? Nici ea  nu face cercetare? Ține cont că are și un doctorat...

Giaxya :

-  Doamna Di, având un doctorat ( chiar dacă subiectul e unul mai rar și aparte) poate afirma că a făcut cercetare științifică. Dar chiar și ea va fi dur taxată de comunitatea științifică și chiar expulzată din rândul ei pentru ceea ce face acum, pe youtube.

 Axya :

-Serios?!

Giaxya:

 -Da. Ceea ce face această doamnă este bun și umanitar, dar iese din câmpul cercetării academice. Pentru că, dacă ea a studiat documente în teză după anumite norme și a păstrat un ton obiectiv, cu probe, la modul științific,ceea ce oferă acum publicului este un salt la o altă felie, total neștiințifică. Videourile ei îmbină informații din psihologie, pentru care ATENȚIE,  nu are studii!  În plus, abordează o ramură a psihologiei care nu e foarte științifică, pentru că anumite credințe religioase, gen energie, spiritualitate, nu au ce căuta în psihologia de tip științific. Doamna Di riscă pe viitor să fie descalificată ca doctor. Lumea științifică este foarte exigentă.  Cu alte cuvinte, i se va reproșa din păcate, că deși o fi făcut o teză după norme științifice, cu probe, demonstrații și argumente, face marea greșeală de a vorbi despre ceva nedemonstrabil, ba chiar pentru care nu are studii, adică această psihologie ( care, după cum spuneam mai devreme, nu e foarte științifică).

Axya :

 - O fi conștientă de toate astea?

 Giaxya :

- Nu știu dacă e conștientă de asta... Sau poate e, dar nu-i mai pasă. Este descalificată de la statutul de cercetător. De fapt,  vorbim despre ceva ce li se reproșează multora. Faci studii despre ceva, pe un anume ton și după anume norme, și te apuci să vorbești despre altceva, care presupune alte...legi, ca să zic așa. Și când spun asta, nu o spun că așa vreau eu, ci explic cum se vede din punct de vedere al universitarilor.

Georgeta Istrate

Dialoguri - escroci si cursuri inventate

 

 Axya :

- Dragă Giaxya, ce părere ai despre dezvoltarea asta personală dusă la extrem, care se practică acum pe internet? Crezi că sunt și escroci printre ei?

 Giaxya :

- O să fii uimit dacă-ți spun că, de vreo câteva zile, rumeg subiectul ăsta!  Ascultam un discurs al unei doamne, foarte cunoscută în România, despre acest fenomen. Și are dreptate când vorbeste despre escrocii apăruți ca ciupercile după ploaie. Ei  vând scump cursuri inventate, regresie în vieți anterioare în care îți servesc "gogoși" . Dacă îi crezi, vreau să spun, dacă le pici în plasă, le dai bani și iei decizii pe baza minciunilor lor, îți distrugi viața!

Axya :

- Exact. Ei apasă exact butoanele sensibile, vin cu soluții așa zis " salvatoare" și îți iau pielea de pe tine. Unde va duce chestia asta sau cine poate să mai domolească focul ăsta atât de nociv? Pentru că , din păcate, sunt mulți "clienți".

 Giaxya :

-  Am avut o discuție cu un profesor de curând. Acesta povestea că a cunoscut o doamnă care mergea pe la tot felul de  șamani, mai mult sau mai puțin falși. Femeia căuta un bărbat potrivit pentru ea, să-și refacă viața. Ce crezi? Găsise un bărbat super, care o mai și iubea. Ei bine, unul dintre acești "șamani" i-a spus că acest bărbat nu e bun. Individul și-a argumentat afirmația spunându-i femeii că acest bărbat, de fapt,în altă viață, a părăsit-o pentru alta. Ghici când... Eheeeei, în perioada  Romei antice! Îți dai seama? Cum să crezi așa, necondiționat, ceva atât de... dificil de verificat?! 

Axya :

-La adăpostul vieților anterioare neverificabile,indivizii ăștia pot spune absolut orice minciună! 

Giaxya : 

- Pur și simplu, femeia  a renunțat la acel bărbat.Ea chiar a crezut  mizeria aia! Incredibil ! Și chiar prin absurd, ar fi fost așa tot nu ar fi trebuit să renunțe. Poate că în viața aceasta omul nu s-ar fi comportat la fel. Dacă este să admitem faptul că venim la diverse perioade de timp pe planeta asta, mai evoluăm și noi... Lasă omul să-ți arate ce poate sau că s-a schimbat...

 Axya :

- Ziceai că omul este profesor la universitate. Ce au spus studenții în legătură cu povestea asta? 

Giaxya :

 - Toți au izbucnit în râs. Au spus că femeia își merită soarta.

  Axya :

- Unii fac bani din prostia altora. Cum ar spune o vorbă populară : " fac bani și din piatră seacă"

Giaxya :

- Cu pandemia asta, am întrat într-o criză economică imensă. Dacă mai pui și posibila rapidă introducere a roboților în circuitul de meserii, oamenii vor încerca să scoată bani din orice! Mai ales din escrocherii. Tarot, divinație, citit în vieți anterioare, reptilieni, cursuri, ateliere, seminarii, etc. Și toate pe banii  oamenilor cinstiți. Pe youtube, e deja cancer. Sunt mii!!! Piața e total saturată. În loc să pună mâna să valorifice ceva bun, mă refer să facă ceea ce știu, fură banii. Dar ce pot ei valorifica de vreme ce nu știu mai nimic? Și când nu vor să depună efort real pentru asta??!!! Multe cabinete de terapii complementare  sunt după părerea mea cam escrocherii, cu mici excepții. Își fac bănuțu și apoi dispar, închid cabinetul sau migrează în altă ramură de terapii. Au ei caractere și morală ireproșabile?! Întreabă-te mereu asta. Și analizează oamenii. Sunt ei morali, buni? Ce e adevărat și bun e adevărat mereu!!! Mulți urlă azi că misiunea lor e spirituală și  că ei salvează lumea. Dau în Tarot, furând bani, primind produse de la companii, cristale, pachete de Tarot, le promovează pentru bani, cadouri și abonați. Dacă cineva îndrăznește să pună la îndoială ce fac ei și ce zic, îți vor trânti în față că ești toxic. Vor folosi acest limbaj foarte la modă acum. De exemplu, "lucrători cu lumină" , "persoană toxică" , etc.

 

Georgeta Istrate 

Dialoguri - Dr. Caligari, un film de revăzut

 Axya :

-Giaxya, îți amintești că mi-ai recomandat să vizionez filmul Dr. Caligari. Ei bine, l-am văzut însă nu l-am înțeles prea bine. Simt nevoia să-l mai văd o dată, sunt elemente care cer mai multă atenție... 

Giaxya :

- OK, dar ai înțeles ideea de bază? E la final de film. Totul se petrece în mintea personajului. El se află de fapt la un spital de nebuni. Și mintea lui a creat o întreagă poveste, în care doctorul și pacienții sunt personaje. Mi-au plăcut mult decorurile colțuroase, distorsionate, ca mintea lui care modifica totul. Acel tip de decoruri se cheamă expresionism german (în termeni artistici) . E genial acel film. Și sunt puține secvențe în care apar replici. Cred că acest film este pomenit de Umberto Eco în cartea "Istoria urâtului"... Pentru mine, acest film este excepțional. Ai văzut că începe cu personajul principal stând pe o bancă ( el se află în curtea spitalului de nebuni. De  fapt, dar ne dăm seama de asta abia la final de film). Personajul începe să țeasă o întreagă poveste incredibilă pe care i-o povestește cuiva. Este considerat de unii critici drept primul film de groază din istoria cinematografului. Ideea de bază pornise inițial de la experiențele primului război mondial, dar cei care au făcut filmul au forțat scrierea inițială și i-au dat o altă întorsătură. Un nebun delirează despre un hipnotizator care hipnotizează un somnambul în ideea de a comite crime . Cei care au venit inițial cu ideea voiau să transmită lipsa de încredere în autoritate, mai ales după experiențele primului război mondial. Filmul vorbește despre autoritatea brutală și irațională, după cum se explică pe pagina de wikipedia (varianta în engleză) . Criticii de film și scriitorii au afirmat că această peliculă arată nevoia subconștientă a germanilor de a avea un tiran. Și mai arată o supunere a poporului german. Obediența față de o autoritate bolnavă, deranjată, fără a se revolta, fără a o chestiona. Unii critici chiar au mers mai departe, afirmând  că personajul Caligari simbolizează guvernul german în timpul războiului. Alți critici au vorbit despre celelalte teme ale filmului : dualitatea naturii umane, percepția subiectivă a realității, contrastul dintre sănătatea mintală și nebunie... 

Axya :

- Clar, trebuie să revăd acest film! Mulțumesc pentru această descriere clarificatoare! 

Georgeta Istrate

Dialoguri - Vaccinul anticovid, o decizie greu de luat

 Axya :

-  Giaxya, tu ai făcut vaccinul anticovid? Te întreb fiindcă nu prea știu ce să fac. Unii spun că e bine, alții spun că nu e bine. Lumea este divizată, sunt o mulțime de informații derutante, încât este foarte greu de luat o decizie. Și spun asta nu pentru că m-a influențat teoria conspirației, ci pentru că zilnic ies în față oameni din domeniul sănătății, unii sunt chiar somități în  medicină care aduc argumente împotriva acestui vaccin experimental. Suntem o planetă de cobai. În plus, ultimele restricții anunțate, ne interzic accesul în majoritatea instituțiilor. Ne trebuie mult trâmbițatul certificat verde. Se vorbește chiar de oprirea accesului la propriul loc de muncă. Îți dai seama? 

Giaxya :

- Eu am făcut blestematul ăsta de vaccin, obligat de împrejurări. Te-ai hotărât să-l faci și tu? 

Axya :

- Nu-s prea încântat de treaba asta, dar dacă l-aș face, aș alege Johnson. Din comoditate, desigur. Vreau să scap din prima.

Giaxya :

 -  Nu prea știu ce să zic despre Johnson. Am urmărit o grămadă de doctori, de aici și din străinătate, care notează foarte bine Pfizer-ul. Eu am făcut Pfizer, două doze. 

Axya :

-Ai avut vreun stare ieșită din comun, după vaccin ? 

Giaxya :

-Da, mai dramatic după a doua doză. Pentru  câteva zile, am simțit mișcări și dureri în inimă, mai ales noaptea, înainte de culcare. A trecut apoi,  dar m-am cam panicat. La prima doză, nu am avut simptome grave, doar o moleșeală, o senzație de ușoară răceală...

 Axya :

-Înțeleg...

 Giaxya :

- Dacă vor introduce obligativitatea certificatului verde și accesul interzis la serviciu fără acesta, va trebui să-l faci. Însă deși e cam obligație ce ni se face acum în lume, nu neg că mor oameni din cauza acestui virus. 

 - Axya :

-Aș vorbi și cu fiică-mea, Lucreția. În momentul ăsta se află în străinătate, la o conferință pe teme filozofice. Poate o prind în camera de hotel. Ce părere ai? Pornesc  Skype-ul? 

Giaxya:

- De ce nu? Cu ocazia asta, îmi văd nepoata... 

Axya :

- OK. Îi dau drumul, să vedem dacă avem noroc să fie disponibilă...

Giaxya :

-Bună, Lucreția, zice repede Giaxya, uite tatăl tău are o dilemă : să facă sau nu celebrul vaccin? 

Lucreția :

- Bună, unchiule! Apoi, îndreptându-și privirea către Axya: papa, am doar câteva minute libere. Eu eu nu vreau să-ți spun ce sa faci. Se pare totuși că acest covid este cumplit, după cum relatează presa din lume. Simptomele sunt de sufocare, afectează plămânii și e nevoie de mers la spital unde persoana este intubată și i se administrează oxigen. Nu spun asta ca să te sperii, dar se pare că există cifre reale în lume și nici nu vreau să mă gândesc la așa ceva în ceea ce te privește. Nu am insistat, pentru că nu am dreptul să te oblig la nimic. Presiune socială este cam deranjată, înțeleg. În plus, cred că acest covid și supraviețuirea  e și o treabă care ține de ADN, de imunitate, de caracteristici personale. Unii doctori abia încep să lanseze ipoteze. Nu se ştie clar. Și chiar dacă se știe, nu ne ajută cu nimic să ne aruncăm în conspirații care ne panichează și ne separă. Sper doar ca în viitor să fii bine, sănătos, să ai parte de  o curte la țară, cu propriile legume și fructe, liniște și aer curat, așa cum ți-ai dorit întotdeauna.

Axya :

- Da, azi sau mâine o să-l fac fiindcă ne obligă. Mi se pare revoltător să mi se încalce chiar dreptul la decizii în ceea ce privește propriul meu corp. Ei au mereu răspunsul. Ești răspunzător nu numai pentru viața ta, ci și a celorlalți. Mi se pare că suntem criminali fără voie. Cam asta este percepția mea. Mi se pune în cârcă o vinovăție care nu este a mea. Măsurile restrictive care se iau mi se par de-a dreptul naziste. Orice ai spune, ei cad în picioare. De ce nu ni se dă tratament, de ce musai vaccin?

Lucreția :

- Da, e și obligativitatea asta care e șocantă. Dar e și dubiul : dacă nu-l fac și ajung la spital? Nici nu mai știi ce să faci, ce să crezi, ce să alegi. Recunosc, și eu m-am îndoit uneori. Nu sunt sigură de nimic. Nu dețin eu adevărul absolut, dar măcar nu mă pun să râd de alții care au făcut vaccinul ca celebra doamnă O. S. , o fundamentalistă aș zice. Ea seamănă ură, din păcate... În plus, situația asta a împărțit lumea între vaccinați și nevaccinați. De aici rezultă violențe fizice și psihice...

 Axya :

- Draga mea, mie nu mi-e frică de vaccin, să nu mă înțelegi greșit. Mă enervează obligativitatea. A, stai! Cică nu e obligatoriu, însă îți îngrădesc toate drepturile. Hai să-ți citesc un paragraf dintr-un document oficial de la cabinetul secretarului general al Ministerului Sănătății : "Potrivit strategiei de vaccinare împotriva Covid - 19, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 1031 /2020, în România, vaccinarea este voluntară (neobligatorie)  și gratuită. (...). Așadar, niciun angajat nu poate fi condiționat de către angajator să se vaccineze împotriva Covid-19, vaccinarea este un act medical preventiv bazat pe consimțământul persoanei, iar impunerea vaccinării împotriva Covid-19 de către angajator o apreciem în afara cadrului legal ".

 Lucreția :

-  Da, te cred. Și pe mine. Și în țara în care mă aflu acum este la fel. Din cauza asta, mulți protestează.  În fiecare departament, prefectul ia decizii. Am o prietenă stabilită aici. Ea face parte dintr-un astfel de departament. Poate te întrebi ce fac politicienii. Ei bine, și ei sunt sub presiune. Pe de o parte vor să mulțumească poporul  în sensul de a nu-l obliga la măști și vaccin. În acest moment o doamnă politician ,  care nu a luat măsuri de obligare la măști și vaccin, când a început criza, este acuzată de crime. Președintele Braziliei este în aceeași situație. Adică este acuzat de crime în masă pentru că a vrut să fie populist și să îi mulțumească pe cei care nu cred în vaccin și în covid. La ora actuală, Brazilia este  a doua țară din lume ca număr de morți. E tragedie, și nu e fake news! O grămadă de canale de televiziune din diferite țări, tot felul de jurnaliști confirmă că nu e de joacă cu pandemia asta. Acum trebuie să închid... 

Georgeta Istrate