Cea mai reprezentativă dintre
componentele complexului cultural Cucuteni este fără îndoială cultura Cucuteni
propriu-zisă, caracterizată în primul rând prin ceramica pictată în trei culori,
de un înalt nivel tehnic. Se poate spune că aceasta este una dintre cele mai
strălucite culturi neolitice de pe întreg cuprinsul continentului european, realizările
ei în domeniul ceramicii fiind de o fineţe şi de un efect artistic aproape
unice. Într-adevăr, eleganţa formelor, siguranţa cu care sunt desenate motivele
ornamentale şi armonia aproape desăvârşită a culorilor ne dau dreptul să
preţuim măiestria olarilor neolitici care au realizat această ceramică, unele
dintre vase fiind adevărate opere de artă, întru nimic inferioară ceramicii
pictate din Mesopotamia şi din restul Asiei Anterioare. Chiar încărcate cu
ornamentaţie, vasele cucuteniene nu sunt stridente, nu deranjează, nu sunt
ţipătoare, ci dimpotrivă, totul este armonios, căci motivele se desfăşoară şi
se înscriu într-o simetrie perfectă.
Una dintre coordonatele majore ale
ornamentării ceramicii preistorice o constituie aproape în chip absolut simetria
desfăşurării motivelor pe suprafaţa ce urmează să primească decorul. Rare sunt
cazurile când această simetrie n-a fost respectată, iar aceste excepţii se
justifică desigur foarte bine, ele nefiind rezultate din dorinţa de a se ocoli
intenţionat această lege, căci abaterea este determinată de o cauză obiectivă. Ceea
ce înseamnă că şi pentru meşterii cucutenieni coordonata simetriei a constituit
o adevărată lege. Fie că ne gândim la ornamentarea bicromă, fie că avem în vedere
policromia în trei culori (observaţia aceasta fiind valabilă pentru decorul
tuturor fazelor culturii Cucuteni), ceea ce caracterizează în primul rând
ornamentarea pictată este într-adevăr simetria perfectă a distribuirii şi
desfăşurării motivelor în cadrul diferitelor registre decorative, mai înguste
sau mai late. Chiar în cazurile când decorul pare, şi uneori chiar este, încărcat
şi când sunt folosite mai multe elemente decorative pentru realizarea
ansamblului, totul este perfect ordonat, niciodată decorul unui vas cucutenian,
indiferent din ce fază, nu dă impresia că ar fi făcut la întâmplare, ci
dimpotrivă, este realizat potrivit unei sintaxe bine precizate. Constituind
coordonata majoră a întregii ornamentări cucuteniene, simetria nu este însă
deloc obositoare sau lipsită de eleganţă şi nu încătuşează artistul în chingi
rigide, căci ea asigură o desfăşurare, o combinare sau o alternare a motivelor
principale sau a variantelor acestora în aşa fel încât rezultatele finale sunt
deosebit de armonioase atât în plan cromatic, cât şi pe plan grafic.(Dumitrescu,
1979, p. 19).
Indiferent ce formă au şi ce decor, vasele
culturii Cucuteni (sau cele mai multe dintre ele) rafinamentul şi
originalitatea ne obligă să ne gândim cu admiraţie la meşterii care au creat-o.
Culorile predominante sunt roşu, alb şi negru, cu unele variaţii, probabil
datorate sistemului de ardere. În unele cazuri, înainte de decorare, suprafaţa
vasului a fost acoperită cu un strat subţire de culoare albă, acesta fiind
fondul, pe care s-a aplicat culoare roşie pentru trasarea motivelor, iar
ornamentele au fost făcute cu negru. Tocmai amalgamarea acestor culori creează
o imagine spectaculoasă a vaselor.
Aşa cum am menţionat, cucutenienii aveau un
simţ al proporţiilor şi al liniilor profilului ieşit din comun, indiferent de
mărimea sau utilitatea vasului. Un artist rămâne un artist, fie că făureşte amfore
mari sau pahare.
Într-adevăr, cultura Cucuteni reprezintă unul
dintre cele mai originale şi importante momente în dezvoltarea artelor pe teritoriul
României de azi. Cei care au studiat ceramica splendid decorată creată de
purtătorii acestei culturi, au ajuns la concluzia că este una din cele mai
uimitoare realizări ale omului în acest domeniu, atât prin eleganţa motivelor
decorative, cât şi prin rafinamentul coloritului. Apogeul artei neolitice a
fost atins în cadrul civilizaţiei Cucuteni, purtătorii acesteia excelând în
decorarea ceramicii. Tehnica picturii tricrome combină nuanţe ale culorilor de
bază: roşu, alb şi negru. Repertoriul motivelor decorative era destul de
restrâns, limitându-se la spirală şi alte câteva figuri geometrice, redate în
multiple variante, dispuse orizontal, vertical sau oblic. Încă din faza
Cucuteni A se trece la organizarea tectonică a decorului (conform morfologiei
părţii respective a vasului ceramic). În ultima fază a culturii se preferă
naturalismul şi stilul figurativ, compoziţiile cu silueta feminină. Temele
animaliere includ felinele, şerpii şi cervidele. Fenomenele artistice ale
neo-eneoliticului sunt legate (ca şi mai târziu), în mod indisolubil de
religie.(Beldiman, 2008, p. 46).
Decorul incizat şi canelat, o moştenire precucuteniană
Una din trăsăturile culturii cucuteniene este
folosirea ceramicii cu decor incizat şi canelat, moştenire de la cultura Precucuteni.
Pe lângă decorul destul de simplu, în relief, al categoriei de folosinţă
zilnică, şi alături de acela pictat în două sau trei culori, specific ceramicii
pictate cucuteniene, se întâlneşte frecvent, în primele etape, şi decorul
incizat sau adânc incizat, precum şi acela realizat prin adevărate şănţuleţe, combinate
sau nu pe acelaşi vas cu ornamentarea pictată. Un compromis între ornamentarea
în relief şi aceea adâncită îl constituie canelurile, mai largi sau mai înguste,
mai adânci sau mai superficiale, întâlnite şi ele destul de frecvent pe olăria
pictată şi deci în combinaţie cu decorul bicrom sau tricrom.(Dumitrescu, 1979, p.
17).
În prima fază, ceramica pictată este modelată dintr-o pastă fină cu suprafaţa
bine netezită, uneori lustruită. Apoi, stilul evoluează, astfel culoarea neagră
devine predominantă. Dintre motivele aplicate, cele mai folosite sunt spirala
şi meandrul, în
asociaţie cu decorul pictat incizat şi canelat. Mai târziu, capătă forţă
ornamentul imprimat cu şnurul, liniile paralele şi festoanele. Pe unele vase
sunt pictate frize cu decor zoomorf şi antropomorf. Prin decorurile pe care
le-au creat, cucutenienii au dat temă de gândire săpecialiştilor, dar şi
amatorilor, căci cine poate spune cu precizie ce simbolizează acele spirale, acele
vârtejuri sau chiar formele unor vase? Ele sunt doar obiecte de decor? Au
conotaţie ritualică? Se pare că misterul se amplifică din ce în ce mai mult, căci
nu putem vorbi de certitudini, din moment ce nu avem date precise.
Bibliografie
Dumitrescu, Vladimir, Arta
culturii Cucuteni, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979.
