Sfârșit de iunie, 2023, MNAR. Un telefon mă anunță că am o vizită. Cobor. Spre marea mea surpriză, cel care mă caută este însuși Sorin Teodorescu.
Cine este Sorin Teodorescu?! L-am cunoscut în anul 2018, la Muzeul Național de Artă al României. Atunci am descoperit un artist al cărui stil de lucru mi s-a părut fascinant. Nu am mai întâlnit ceva asemănător: https://romaniaitaramea.blogspot.com/2018/10/sorin-teodorescu-m-am-nascut-atras-de.html
Momentul revederii a fost o încântare. S-a reactivat instant acea stare pe care o avusesem în urmă cu 5 ani. A fost ca și cum o fereastră nevăzută ochiului fizic s-ar fi deschis de ambele părți, lăsând lumina cuvintelor să ne învăluie într-o energie cu adevărat specială. Ne-am așezat pe o bancă și am început să vorbim. Și am vorbit despre multe, toate cuprinse în marea artă a vieții...
Înainte să încep a scrie acest material, am intrat pe Facebook și TikTok, să-mi încarc bateriile cu amprenta lui Sorin. Pe măsură ce parcurgeam paginile, aveam senzația că intru într-o dimensiune necunoscută a universului , în care părea că numai eu am acces. Într-un fel, este adevărat. Deși paginile sunt publice, percepția mea este unică. Iată impresiile pe care le-am avut: lucrările și mediul în care sunt expuse, mâinile pricepute ale artistului, care pare că este acolo dintotdeauna, muzica foarte modernă și dinamică suprapusă imaginilor, formează un spațiu magic în care am simțit să stau cât mai mult.
În mijlocul acestei lumi, creatorul ei, Sorin Teodorescu, o modelează, o însuflețește și o evoluează cu ajutorul unor instrumente, materiale și culori pe care le manevrează cu talent de prestidigitator.
Apoi, am simțit nevoia să recitesc articolul pe care-l scrisesem în urmă cu 5 ani, să am un tablou cât mai cuprinzător despre acest autor. Am conchis că parcursul său este unul atipic, îndrăzneț și încrezător. Și m-am trezit zâmbind, căci așa este și artistul!
Abia apoi am început să transcriu interviul!
- Bună ziua, Sorin. Bine ai revenit la muzeu!
- Bine v-am regăsit. Mereu cu același entuziasm...
- Sunt foarte curioasă ce ai mai făcut , cum îți mai merge ...
- Am venit cu noutăți. În ultima vreme, am lucrat la niște proiecte care încet, încet s-au concretizat. Mă precis, am creat prima ediție de festival cultural, îmbinat
oarecum și cu ceva modernism. Și asta pentru a atrage oamenii, mai ales tineretul, plictisit de veșnicele expoziții de același tip, în care intri
într-o galerie și vezi o persoană lipsită de chef, care încearcă să-ți
explice câte ceva...
- Să pui bazele unui festival nu este puțin lucru. Vorbește-mi despre el.
- Evenimentul cultural despre care vorbesc, a avut prima ediție între 16-19 iunie 2023 și l-am numit Admire.
-De ce l-ai numit așa?
- Pentru că esența vieții, a frumosului, este admirația. De exemplu, putem admira cum se plimbă un gândăcel prin iarbă. Tot așa e și cu arta. Trebuie admirată, nu clasificată pe genuri și alte superficialități.
- Povestește-mi puțin despre organizare.
-Sigur. Festivalul a avut de toate : muzică ambientală , proiecție de film educativ, piese de teatru, discuții , workshop, şi expozitie cu lucrări de artă. Sunt bucuros de această realizare. Ca și participanți: Cornel Ortakoviću, Nova Isac, Andrei Stan, Sorin Teodorescu, Ovidiu Sbâncu, Vlad Lazar. Evenimentul a avut loc la L'Amphitheatro , București, strada Plantelor, numărul 27.
-Constat că expoziția a conținut și lucrări semnate de alți artiști. Cum i-ai selectat?
- Într-adevăr, Admire a permis și altor artiști să expună. Pur
și simplu mi-a plăcut ceea ce lucrează. Următoarele ediții vor aduce în atenția publicului alți creatori de artă...
- A fost stabilită o taxă de participare?
-Nu. M-au întrebat care este taxa de participare și le-am spus că este zero. Dacă e să
vina bani, aceștia vor veni ulterior, cu ajutorul filantropilor care vor vedea și ceva frumos în asta. Și cum se fac donații
spre anumite organizații, se pot face și spre noi. Apoi, banii pot veni și din vânzarea lucrărilor. Scopul
acestui act artistic nu este câștigul financiar sub nicio formă!
- Au fost persoane care te-au ajutat în organizarea acestui eveniment?
- Da. Aș vrea în mod special să menționez sprijinul unei doamne, o persoană minunată. Stanca
Maria se numește. Dumneaei este soprană la Ateneu, adică înțelege mai bine decât alții
fenomenul cultural. Evenimentul a avut un real succes, au fost peste 400 de vizitatori,
colecționari, oameni de artă care au fost plăcut surprinși de ceea ce am realizat. Au venit persoane și de la anumite
ministere, de la anumite organizații...
- Din câte m-a învățat viața, știu că o echipă bună poate face mai mult decât lucrul individual. În astfel de proiecte, chiar ai nevoie de oameni care să conlucreze . Ai o astfel de echipă?
- Da. Domnul Silviu Mihăilă mi se pare un om foarte ambițios, în sensul bun al cuvântului, nu vorbesc despre o ambiție de concurență, ci mai degrabă o ambiție de a face lucruri pozitive, constructive.
Pe de altă parte, am reușit să strâng niște oameni cu care să lucrez, dintre prietenii apropiați. În plus, îl am alături pe fratele meu. Cu el mă sfătuiesc în cele mai importante chestiuni. În plus, partenera mea de viață m-a ajutat pe partea vizuală, domeniu pe care îl stăpânește foarte bine. Ea este și foarte bună în marketing, adică are un talent deosebit și pe partea aceasta.
Am închiriat și două hale, să avem spațiu de producție pentru obiectele artistice și centralizarea business-urilor de design, în general.
- Scuze de întrebarea atât de... lipsită de artă: cum plătiți chiria celor două hale?
- Cu banii noștri. Nu avem nicio finanțare, nici nu aștept, căci știu că este cam în van, am probat de vreo două, trei ori, însă m-am lovit de aceleasi blocaje. Oameni inutili, cel puțin, dacă nu te ajută, să nu-ți pună piedici. Într-un final, am hotărât să fac acest sacrificiu. În fond și la urma urmei, nu contează sacrificiul, ci rezultatul.
- Pentru artă și pentru România!
- Da, exact!
- Crezi că arta poate contribui la formarea unei societăți mai bune?
- Eu consider că mentalitatea de a lăsa o planetă mai bună copiilor noștri este eronată. De fapt, ar trebui să lăsăm niște copii mai frumoși planetei noastre. Dacă noi nu avem niște copii care să prețuiască propria casă, care este planeta asta, degeaba le lăsăm noi ceva frumos! Am văzut o grămadă de străzi frumoase, pline de chiștoace și alte substanțe provenite din indivizi. Cred că degeaba sunt locurile frumoase ,dacă le urâțim prin comportamente nepotrivite. Lipsa culturii din România mi se pare că este voită, se simte și se vede, pentru că, dacă ești prost poți să fii condus. Punct și de la capăt!
- Cum îți construiești arta? Cum scoți în lumină unicitatea, originalitatea , așa încât să poți spune: acesta sunt eu!
- Direcția artei în ziua de astăzi mi se pare că a luat-o puțin deplasat. Sunt foarte de acord cu arta de toate manierele și exprimarea artistică. Diferența dintre artă și exprimarea artistică este una majoră – arta este o activitate pe care o desăvârșești de-a lungul vieții, până la final. Nu te poți autoproclama artist! Nu poți sa te numești artist dacă nu ești desăvârșit în anumite tehnici. Trebuie să-ți dezvolți un stil unic, să nu fii o copie de-a cutărui personaj. Asta ține de exprimarea artistică despre care vorbeam mai devreme. Trebuie să fii original! Desigur, toți avem influențe, pentru că nu putem crea ceva ce nu am văzut, dar trebuie să inventăm, pe ici pe colo, anumite elemente pe care le considerăm noi diferite. Asta te face să ieși din tipar!
- Mi se pare că arta pe care tu o creezi te descoperă pe tine sau o parte din tine. Ești preocupat mereu de ceva nou. Zic bine?
- Eu, dacă vreau să văd niște flori frumoase, vin și văd un Grigorescu, un Luchian... Și mă opresc acolo! Nu aș putea să văd în 2023, aceleași flori. Unde-i noutatea? Nici de portretistică nu sunt foarte atras, pentru că sunt alții geniali, superiori mie. De ce aș sta eu să concurez cu un astfel de artist, când aș putea să mă întrec pe mine? Eu vreau să îmi creez un mediu în care să fiu relaxat și să pictez exact de plăcerea sufletului meu. Nu vreau să impresionez la sfârșit pe cineva, să șochez, să transmit mesaje. Cred că e datoria fiecăruia să se descopere.Cu alte cuvinte, îmi fac singur culoar, prin contribuția pe care vreau să o aduc.
- Cum îți percepi publicul?
- Cine rezonează, bine, cine nu rezonează, de asemenea. Părerile altora mă satisfac, ca pe orice om. Accept și critica, în sensul că omul poate să spună că nu îi place, că nu rezonează. Dar până acolo! Nu poate cineva să vină să-mi zică : nu ai tras tușa asta cum trebuie! Mi se pare o remarcă absolut deplasată!
- Așa cred și eu. Dacă nu ești artist, nu poți spune de ce a tras cutare artist tușa într-un fel , căci el are o stare specială în momentul creației. O stare care nu poate fi corectată de nimeni , poate nici măcar de artist...
- Exact! Mă uit asa la toate prostiile astea de artă abstractă, creată cu anumite tehnici care nu sunt controlabile. Au, ce frumos mi-a ieșit! Asta sună exact ca aplauzele de la sfârșitul cursei cu avionul. De ce aplauzi, te așteptai să mori? Mie mi se pare că arta trebuie să fie controlabilă, să stăpânești cât de cât o tehnică, ca să poți să redai ceea ce ai vrut tu să exprimi acolo. Și ar fi ideal să fie pe înțelesul majorității. Este un trend ca artiștii să se plângă că nu sunt înțeleși. Dar ce facem noi să corectăm asta? Dacă vreau să fiu înțeles, de ce să mă duc la extrema cealaltă, unde nu mă pot înțelege nici eu? Nu ar fi mai bine să fac ceva în sensul ăsta? Un fel de educație pentru privitor și ulterior, să îl fac să înțeleagă cum am ajuns eu la rezultatul ăla...
- Eu, ca privitor, îți mărturisesc, mi-ar plăcea ca, lângă titlul operei, să-mi dai câteva cuvinte. Să aflu ce te-a inspirat, ce a declanșat materializarea acelei lucrări. Pentru mine este important ce zice artistul.
( drept răspuns, artistul scoate telefonul și îmi arată o parte din lucrările sale)
Lucrarea
de mai sus este denumită "Emoții", am descărcat-o de pe pagina de
Facebook a lui Sorin Teodorescu. De altfel, toate fotografiile conținute în acest articol au ca sursă paginile pe care acesta le gestionează. Textul atașat lucrării m-a încântat ,
fiindcă sunt de părere că orice sentiment mi-ar induce o lucrare , tot
aș vrea să știu ce l-a inspirat pe artist, ce vrea el să spună prin
aducerea la viață a unei lucrări, oricare ar fi ea. Iată textul:
”Primim la naștere informație pură, lumină, iubire pe care,
ulterior, o deformăm datorită experiențelor, ajungând să gândim adesea în
detrimentul nostru.
Simbolurile din lucrare sunt o modestă exprimare vizuală a
ceea ce înseamnă viața omului, așa cum o concepem în prezent, cu mereu
nerezolvatele întrebări existențiale. Ca tehnică, am pictat, folosind în scop
inspirațional, Legenda lui Icar, Cardinalul Roșu (specie de pasăre folosită în
diverse simboluri), Analize ale lui Voltaire, viața spirituală a diverșilor
călugări, credințe religioase și experiențe proprii”.
- Crezi că societatea te poate corecta după chipul, gusturile și asemănarea ei?
- Nu poți băga un artist într-un tipar! Nu vreau sa pictez ca acela, ci ca mine!
- Credința are vreun rol în ceea ce faci?
- Un rol foarte mare. Și apropo de asta, Biblia este una dintre sursele mele de inspirație. Nu există niciun geniu literar la ora asta, care să poată să egaleze Biblia. Dacă vorbim de umanitate, în general, suntem o planetă religioasă, condusă de religie, nu de credință.
-Religia nu include automat și credința? Chiar,care este diferența dintre credință și religie?
- Credința este o chestie care nu îți aduce niciun statut social. Religia, în schimb, este o clasificare. Trebuie să mergi la ora cutare, de exemplu de la 9 până la 5 când se închide biserica;trebuie sa te înscrii în niște fraternități... Dumnezeu scrie mare și clar că El este pretutindeni! Credința te lasă liber, nu te obligă să intri într-o dogmă. De altfel, fizicienii și matematicienii au demonstrat existența lui Dumnezeu. Și au concluzionat că nimic din ceea ce trăim noi, nu poate exista fără conștiință și conștiență.
- Dacă tot am atins acest subiect, ai o temă din Biblie, care te impresionează constant ?
- O temă... Poate sacrificiul lui Avraam? Acolo arată că tu trebuie sa ai atât de mare încredere în Dumnezeu, încât să nu ți se pară nimic eronat din ceea ce-ți cere. Mie mi se pare că și în relațiile interumane intime s-a uitat de încredere. Eu ,dacă nu i-aș acorda încredere copilului meu, ce aș scoate din el?De asta nici prieteniile, nici cuplurile nu mai rezistă. Dacă eu îi zic lui Robert ( artistul a venit la muzeu însoțit de acest prieten) aici de față, dă-te că pică, el trebuie să aibă atâta credință încât să se salveze.
- Ce simți în fața unei opere de artă ? Poate schimba ceva în tine ?
- Sigur că schimbă. Călătorind în toată Europa asta, am avut ocazia să mă aflu deseori în fața unor opere de artă. Pot să-ți spun că ceea ce simți este un vibe nou pe care-l trăiești, alteori poți avea un sentiment de deja vu. Simbolistica, folosită pe o anumită temă, mă impresionează, de asemenea.
- Ai venit în România, te lovești de ziduri, merită să insiști, primind tot felul de refuzuri?
-Da,
pentru că tot ce fac, fac strict pentru mine, pentru a-mi satisface ego-ul de
care toți ne ferim sa spunem că-l avem. Toți avem un ego care poate fi folosit într-un mod constructiv. Vrem sa vedem copiii fericiți. De ce?! Pentru că fericirea lor ne va ferici pe noi. Deci ajungem din nou la ce ne dorim noi, dar măcar sa fie
pozitiv. Lipsa totală a ego-ului nu poate exista!
-Vrei să spui că ego-ul nu e nici rău, nici bun, că depinde în ce direcție îl folosești. Am înțeles bine?
- Da! Eu dacă mi-aș folosi talentul doar să fac bani, aș fi o chestie goală, fără scop, principii, demnitate, loialitate și fără substanță. Banii sunt niște mijloace, ca niște cheițe, niște instrumente. Banul nu trebuie sa fie scopul, ci cheița scopului. Societatea este ok, principiile de bază nu se respectă!...
- Când spui că principiile nu se respectă, te referi la societatea românească? Și dacă tot am întredeschis ușa asta, consideri că ne merităm conducătorii?
- Da!
Suntem în jur de 20 milioane de români și ei sunt 3. Hai sa iau șaiba asta! Ce
poate să pățească o ditamai fabrica, dacă iau și eu o șaibă? Păi, șaiba aia s-ar
putea să lipsească la o garnitură de tren, iar acesta să facă cine știe ce accident. Înțelegi unde bat?
Și apropo de confort. Sunt de părere că nu ar trebui să construim case mari și goale, ci case mici și odihnitoare, cu grădini , în care flora și fauna să fie din abundență și să prolifereze. Natura este vindecătoare.
- Într-adevăr, confortul ne face cam egoiști. Propun să ne întoarcem la actul cultural despre care vorbim. Când va fi următoarea ediție Admire ?
-Spre sfârșitul lui august. Vreau sa crească evenimentul ăsta, să devină tradițional. Și nu vreau să vină oamenii pentru că e vinul gratis! Înțelegi ce vreau să zic?
-Ah, ce mic sună asta!
- Da, foarte mic.
- Știi, mă gândesc că ceea ce faci tu , în condițiile unei societăți care nu ridică un pai să te ajute, fiindcă nu vii la ea îmbrăcat în haine scumpe, este un act de curaj. (El râde)
- Buturuga mică răstoarnă carul mare! Da, ce să zic? Mă lovesc de foarte multe principii eronate... Mi se zice destul de des, că sunt arogant, că cine mă cred? Răspunsul meu este tăcere și mers mai departe. Știi, ce zici despre celalați este o reflexie a ta. Punct! Dacă nu îți convine ceva, te muti, că nu ești copac! Nu stai să aștepți pe nimeni, nu ești taxi!
- Și în acest deșert al indiferenței, tu ai găsit oameni care să te ajute în proiectele tale. Cum sunt ei?
- Cei
care mă ajută în proiectele mele sunt ”open mind”.
-Tu ești omul locomotivă. Este nevoie de cei ca tine...
- Da, toată lumea cere locomotivă. Și când aceasta apare, vagoanele se îngreunează voit, pentru a împiedica locomotiva să înainteze.
- Cum se naște arta lui Sorin Teodorescu?
- În permanență am creionul la mine. Îmi fac schițele pe ce am la îndemână, chiar și pe șervețele . Bucățica aia de hârtie poate fi dezvoltată, poate avea o ramă și poate fi o micropiesă ce poate ajunge mai prețioasă decât tabloul în sine. Ceea ce contează este ideea!
- Are Sorin Teodorescu încredere în el?
- Da. Și are determinare. Eu, Sorin Teodorescu, sunt cel mai bun în ceea ce fac! Asta înseamnă încredere. Bineînțeles, trebuie să fie demonstrabil. Cel mai bun permanent, nu are cum să existe, căci în secunda asta, probabil, se naște un copil care, peste 5 ani, ar putea fi un geniu.
Apropo de arta modernă. Nu orice om cu un creion în mână se poate numi desenator și nu orice om cu un stilou în mână se poate numi scriitor. La fel cum nu orice om, cu un bisturiu în mână, se poate numi chirurg.
- Ce idei îți rulează în minte , în perioada asta, în ceea ce privește arta?
- În momentul acesta, am în minte o temă care trage un semnal de alarmă pentru noi cei de azi care, dacă vom continua în ritmul acesta, riscăm să evoluăm tehnologic în detrimentul sufletului. Seria despre care-ți spun acum va fi denumită ”Are you gonna destroy us?” Și lucrările acestea vor spune o poveste care se referă la noi cei din viitor care ne vom întoarce în trecut să avertizăm omenirea, oarecum rămasă în urmă, să nu uite să-și evolueze și sufletul. Însă cei din trecut vor avea teama de a fi distruși de entitățile acelea superioare.
Însă o entitate superioara nu va dori niciodată distrugerea. Planeta trebuie apărată de noi. Îți dai seama? Atâția oamenii bogați și nu este niciun Batman. Ființele alea androgine suntem noi din viitor! În acest viitor, nu mai găsești nimic, nici animale, nici faună . Au pierdut tot și, la un moment dat, au venit sa ne avertizeze ...
- Oameni care au evoluat dar care nu și-au evoluat sufletul. Care e diferența?
- Au evoluat tehnologic, dar și tehnologia este o chestie prost
înțeleasă. Tehnologia ar trebui să scoată din noi ceea ce avem deja. Iar sufletul este centrul ființei. El nu trebuie lăsat în urmă!
- Vei rămâne în România?
- Rămân în România, dar voi vizita în permanență Spania, țara mea de suflet.
- Cum sunt oamenii în Spania?
- Acolo, oamenii, deși nu foarte școliți, au deschidere spre a corecta
ce nu este bine. Să-ți dau un exemplu: am fost cu cineva și, în
mijlocul câmpului, ne-am oprit să
punem apă la radiator sau pe undeva, la motor. El a golit sticla de apă,
apoi a
aruncat-o. Nu a făcut-o din răutate, ci din ignoranță. Când i-am
explicat ce implică plasticul și că nu se va degrada foarte ușor, s-a
corectat,
și-a cerut scuze. Ăștia sunt oameni care, atunci când înțeleg, se
corectează fără comentarii.
- Spuneai ceva despre un proiect cu Ministerul Culturii din România. Despre ce este vorba?
- Chiar azi am avut o discuție amiabilă, în ideea de a lucra la interfața site-ului Ministerului Culturii din România. Nu voi fi cel care a inițiat procesul, dar voi fi acolo în calitate de artist vizual și voi face un art hub. Vrem să centralizam serviciile de arte din România și artiștii moderni....
- Ce vei face concret la site-ul ministerului?
- Vom crea o hartă unde să mapăm toate instituțiile culturale din București și nu
numai. Asta va include și clădiri importante care au o arhitectură impresionantă, dar și arheologie. Să știi că nu vom uita nici Muzeul Național de Artă al României!
- Frumos. Mulțumesc pentru interviu , Sorin Teodorescu !
Georgeta Istrate
