Dialoguri - Chestii ce pot fi sucite în propriul interes

Axya: 

- Frățioare , ai citit Puterea prezentului de Eckhart Tolle sau Cele patru legăminte ale lui Don Miguel Ruiz? Cică sunt la mare modă ...

 Giaxya:

       -  Este pentru a nu știu câta oară când recitesc cartea lui Ruiz despre cele patru legămimte... Din punctul meu de vedere,  Tolle mi se pare mult mai bun decât Ruiz. Și asta fiindcă, la Don Miguel poți, cu ușurință, să găsești chestii pe care oamenii să le sucească în propriul interes. De exemplu, când spune să alegi în ce vrei tu să crezi. Da, dar asta trebuie să fie în acord cu ceea ce este Adevărul, ceea ce e Etic, ceea ce e Moral, ceea ce e în acord cu o finețe a spiritului și o bună utilizare a rațiunii.

......................................................................................................................................................

 (Pentru că, știi,  sunt mulți care aleg să creadă azi în faptul că pământul e plat. Poate nu știi de această grupare, dar ea există. Și ăștia afirmă că nu știu ce conducători din umbră conspiră și ne păcălesc că pământul e o sferă. Azi există oameni care aleg să creadă că ei sunt genul neutru, se declară delfini sau inorogi. E acel egou imens și nevoie de atenție din această epocă consumeristă și new-age-istă în care nimic nu mai are sens. Să consideri că Dumnezeu și alte sentimente, nu există ,  cum că am fi abandonați pe planetă fără niciun scop...)

Axya: 

- Crezi că Ruiz e un pic mai ...ambiguu? Adică lasă loc de interpretări?

 Giaxya: 

-  Cartea este foarte bună. Cele patru legăminte merită citită. Doar că eu, ca autor, aș fi făcut diverse paranteze și explicații . Dacă alegem să credem în ceva care nu are nicio logică sau etică, va merge o vreme, mai ales în epoca în care trăim, în care putem urla orice prostie. Dar apoi ne vom simți din ce în ce mai rău în noi înșine, pentru că va trebui să păstrăm ritmul cu minciuna, adunăm frustrări, ne vom simți nefericiți. Nu poți să îți creezi o bulă de prostie amestecată cu gândire pozitivă fără sfârșit în jurul tău și să te minți la nesfârșit că tu ești mereu bine și perfect !

 

 

Georgeta Istrate

 

Dialoguri - religiile și sursa răutății

 

 Axya:

 - Ce citești acolo, frățioare?

 Giaxya:

- Despre Apollonius, inițiat în India de către brahmani...Acum  înțeleg de ce apar în cultura europeană elemente indiene. Plus alții care au fost inițiați prin Egipt și India. 

Axya:

 - Ai descoperit ceva nou în cartea aia? Te întreb fiindcă stau de câteva minute aproape de tine , iar tu ești atât de scufundat în lectură , că nici zgomotele pe care le-am făcut nu te-au perturbat.

 Giaxya:

- Citesc și-mi vine să râd, dragă frate, când văd  cum se mâncau între ei reprezentanții diferitelor culte. Dacă  unul îndrăznea să spună că Iisus a fost un profet cu puteri divine, precum Apollonius, apăi era aspru criticat de primii reprezentanți ai crestinismului, care scriau cărți ca să dovedească că Iisus era de origine divină și Apollonius, nu. Uneori, mă gândesc dacă ar fi câștigat orfismul pitagoreic sau alt cult și ar fi devenit marea religie care avea să existe peste 2000 de ani , nu am fi avut aceeași Mărie cu altă pălărie? Preoți profitori și mincinoși, avizi de putere, abuzuri, violuri -  toate sub haina religiei! Când o religie are atâta putere... atâta PUTERE! -  nu ai cum să nu te lovești de interese, pile, corupție, abuzuri. După părerea mea, s-a încercat instituirea religiei pentru a da o brumă de reguli sociale oamenilor și marilor mase, ca să nu scoatem constant bestia din noi și să ne măcelărim non stop, în văzul lumii. A, da, și pentru un mai bun control al maselor rămase dobitoace, sărace, de pe urma cărora se profită... Bun, ar fi fost o separare clară a ceea ce e spiritual, de stat. Bagi legi dure și serioase ca să educi masele și ca să nu ai adevărate masacre și animale dezlănțuite pe străzi. Apoi cine vrea mai mult, cine vrea ceva spiritual, poate alege să cerceteze singur... Poate vrei să vorbim despre comunitate... Dar și comunitățile alea se mănâncă între ele. Pur și simplu nu poți băga pe gât maselor evoluția spirituală. Nu merge! Bagă educație civică, dacă vrei. Filosofie, etică! Lasă divinul deoparte, dacă ăștia își dau cu bâtele în cap pentru sex sau mâncare! Își vor bate și viola nevasta acasă, apoi își vor trage pantalonii pe ei pentru a merge la biserică. Femeile vor poza în modeste și bune, apoi vor dori moartea vecinei. Și tot așa...   

Axya: 

- Asta este lumea în care trăim, din păcate, frățioare. Nu s-a schimbat nimic, doar s-a updatat , în funcție de vremuri și de...tehnologie! Ia zi, te invit la o pizza și un pahar de vin alb, în oraș? 

Georgeta Istrate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dialoguri - Un lider adevărat ...

 

Axya:

 - Ce crezi, frățioare, că îi trebuie unui popor ca să evolueze, să trăiască o viață bună?

Giaxya:

 - În primul rând, un  lider adevărat! Unul care să fie ” uns” de Dumnezeu, un om luminos, capabil să-și iubească poporul …

Axya:

- Să presupunem că am găsit un lider așa cum spui. Îl pui prim ministru sau președinte? Din ce poziție ar putea face mai mult bine?

Giaxya:

    - Dacă este un adevărat lider, este  bun pentru ambele funcții.  Pentru început, aș prefera prim ministru, fiindcă ar administra bine țara. Trebuie să fie un  bun organizator, să știe să împartă sarcinile, să fie, nu bun, ci  excepțional.  Ca să te implici în politică acum, când țara e în colaps, ce răspundere uriașă! Este o dovadă de mare curaj!  Sunt puțini cei care ar face asta.  Sunt mulți care s-ar băga doar din dorința de a-și satisfice propriile interese.  Din ăștia sunt muuuuulți...Iar acest curaj, în cazul unui lider în adevăratul sens al cuvântului, vine din iubire și respect pentru pământul strămoșesc. Iubirea, de orice natură ar fi ea, își are izvorul în Dumnezeu.

Axya:

- Într-adevăr. Teoretic , pare ușor. Cu practica nu știu cum va merge… în cazul în care ai găsit un om așa cum l-ai descris…

Giaxya:

- Dar tu ce părere ai ?

Axya:

- Un lider, în sensul de a conduce mase, nu se face, se naște! El trebuie să aibă  imprimată această vocație în propria ființă. Noi vorbim de un lider la scară mare, este greu de măsurat , căci unul poate fi un conducător bun ca administrator de bloc, altul poate fi bun în artă, în scris, în ce mai vrei tu. Însă a fi conducătorul unui popor este mai presus de toate aceste talente personale, pe care fiecare dintre noi le hrănim sau nu. El trebuie să aibă o amprentă divină, să fie uns, așa cum ai spus tu. Important este dacă poporul are înțelepciunea să-l aleagă pe cel ales! Un lider adevărat este ca o mare iubire, una adevărată și veșnică, între el și popor. Iubiri false pot fi multe, dar cea adevărată este doar una. O compatibilitate între lider și popor creează lucruri mărețe. Cine își asumă rolul de lider într-o perioadă tulbure, când totul este la pământ, inclusiv moralul, reprezintă un mare curaj și o mare responsabilitate, așa cum ziceai mai devreme. Oare există un astfel de om?!

Giaxya:

- Sigur că da! Am spus că trebuie să fie ”unsul lui Dumnezeu” . Dacă îl merităm, va veni. Căci el nu vine de la sine putere, ci de Sus!

 

Georgeta Istrate

 

Victor Brauner - Passivité courtoise

Passivité courtoise

 Victor Brauner 1903-1966

Ulei pe pânză 129,7×160,3 cm (1933-1935) inv. 84507/9454

    ”Din 1930 până la începutul anului 1935, Victor Brauner, unul dintre promotorii mișcării de avangardă din România, a stat la Paris, intrând,  grație lui Yves Tanguy, în contacte strânse cu grupul suprarealiștilor. A expus alături de ei, iar catalogul expoziției sale personale din 1934, este prefațat de André Breton. 

    În aprilie 1935,  la puțin timp după revenirea la București, deschide o expoziție personală, prima expoziție de pictură suprarealistă din România, unde a prezentat și această pânză, realizată mai mult ca sigur la Paris, ca şi majoritatea lucrărilor expuse. 

     Încă din 1927-1928, Brauner  se lăsase antrenat în aventura imaginarului. Față de tatonările din primele pânze suprarealiste, această lucrare atestă maturitatea actului artistic. Implicațiile psihologice, ce se  lasă descifrate în compoziție, dezvăluie interesul artistului pentru destinul uman: omul, supus unui destin implacabil, este neputincios în afirmarea propriei voințe. El trebuie să urmeze, ca un mecanism așa cum sugerează formele schematice prin care sunt reprezentate personajele, o orbită deja trasată. Această lume de forme inventate trădează un subconștient angoasat”. ( Ghid MNAR, pagina 114,  text  Dana Herbay).

Răstignirea - Antonello Da Messina (Antonello Di Giovani Degli Antoni)

 Antonello Da Messina (Antonello Di Giovani Degli Antoni) (către 1430-1479), ulei pe lemn 39,4×23 cm. 

      ” Derivată din formula compozițională a crucificarilor flamande, arhitectura imaginii exprimă siguranță și rafinament : longitudinala netă a crucii împarte tranșant spațiul în zone egale stânga-dreapta, dar nu perfect simetrice, iar felul în care este gândit raportul cer-pământ dovedește în mod evident căutarea proporției de aur. Savant dirijată prin articularea elementelor scenei, o stare de emoție împinsă până la patos conferă imaginii expresivitate. Siluetele zbuciumate și intens colorate ale personajelor - Sf. Ioan Evanghelistul și Mariile plângând -  par a descrie traseul unei mișcări en lacet, ca într-un dans funebru. Corpul cabrat al lui Barabas, tâlharul necredincios figurat în dreapta, exprimă tensiune și crispare. În schimb, calmul și pacea peisajului acvatic din fundal -  Golful Messinei - realizează trecerea spre împăcarea și liniștea supremă ce se degajă din figura lui Iisus răstignit, proiectată pe infinitul bolții cerești. 

    Asimilată de unii cercetători, datorită dimensiunilor ei, cu o icoană de gonfalone sicilian, lucrarea este considerată ca operă de tinerețe a maestrului messinez, realizată probabil în intervalul 1450-1455. Răstignirea de la București precede astfel cele două picturi omonime de la Anvers și Londra” (text scris de Ioana Beldiman)

Sursa text și fotografii: Ghid MNAR 1999

Tudor Pănescu , o vizită surpriză

 

   Aprilie 2022. Este început de program la muzeu (MNAR). O colegă îmi spune, în treacăt, că avem un vizitator special , la intrarea în Galeria Românescă. Adică?, o întreb. Îi recită paznicului versuri din Eminescu!!!

Lucrare de Tudor Pănescu

   Câteva minute mai târziu, vizitatorul surpriză intră pe sala Theodor Aman. Mi se pare cunoscut. În câteva secunde, memoria îmi servește o amintire de astă vară...Nu mă pot abține și îl întreb:

-       Sunteți pictor, nu-i așa?

-       Da, sunt pictor.

Eu tac, în încercarea de a-mi readuce în minte mai multe amănunte  de la mare, de astă vară...

-       Da, sunt pictor, repetă el.

-       Și vă numiți Tudor Pănescu...

-       Ne cunoaștem?!

-       Am cumpărat astă vară, la Mamaia , un tablou de la dumneavoastră .

-       Aaaaaaaa! Ce tablou, vă mai amintiți?

-       Clar de lună, în Deltă, dacă nu mă înșel. Are multe movuri în el, de asta l-am cumpărat. Am și dovezi, să știți. În seara aceea , după ce am cumpărat tabloul, am făcut o poză cu dumneavoastră ( caut repede în telefon și îi arăt poza) .

 

-       Într-adevăr, râde pictorul.

-       Ce mică e lumea, zic. Într-o amintire pe care am pus-o pe blogul meu, am scris și un mic capitol despre acel tablou. Uitați, ăsta este link-ul: https://romaniaitaramea.blogspot.com/2021/08/pe-faleza-la-mamaia-2021.html

                                           Pictură de Tudor Pănescu

     Pictorul este mirat de-a dreptul. Habar nu are că cineva a scris despre el. După ce schimbăm câteva impresii și ne amintim de momentul  achiziționării tabloului , îl rog să revină, după vizitarea expoziției permanente. Vreau să-mi spună câte ceva. Îi cer permisiunea de a-i face câteva fotografii, căci nu pot lăsa un astfel de eveniment să treacă neobservat.

 

 

Răspunsurile pictorului au fost telegrafice! Aș fi vrut niște răspunsuri ceva mai detaliate, dar... e artist! M-am bucurat că a fost tot timpul zâmbitor. Redau mai jos întrebările: 

 

 

- Ce impresie v-a făcut muzeul?

- Superb!

- Ce anume v-a impresionat/

- Atmosfera!

- Ce v-au transmis lucrările ?

- Emoții.

- V-a rămas în suflet vreun autor anume?

- Toți!

- În afara acestor răspunsuri extrem de scurte, aveți ceva de spus despre vizita la muzeu?

- Ce pot să spun? Totul e splendid...superb!

 

 

 

Georgeta Istrate