*Aspecte ale istoriei
social-politice şi arheologia perioadei.
*Personalitatea regelui Burebista
“Neamul Tracilor este, după
acela al Inzilor, cel mai numeros din lume.Dacă ar avea un singur cârmuitor sau
dacă Tracii s-ar înţelege între ei, el ar fi de neînvins şi, după socotinţa mea, cu mult mai puternic
decât toate neamurile” –Herodot
Pământul românesc, leagăn şi mormânt
Datorită frumuseţii şi bogăţiei sale,
pământul românesc a fost mereu o ispită pentru popoarele dornice de
extindere.De aceea, oamenii acestor locuri au trebuit în permanenţă să-l apere.
Aşezarea în spaţiu este una armonioasă, complexă şi completă: în mijloc se
ridică Podişul Transilvaniei, înalt de aproximativ 500 de metri, înconjurat de
munţi ca nişte fortificaţii naturale. În
jur sunt dealuri înverzite care se termină cu întinse câmpii (Bărăganul, Câmpia
Tisei, Burnazul). Din munţii Transilvaniei izvorăsc râuri ce se varsă în
Dunăre. Ţărmul Mării Negre vine să completeze relieful variat , formând plaje
întinse.Pământul este fertil, permiţând cultivarea unei game largi de cereale,
legume, plante industriale, iar păşunile întinse favorizează creşterea animalelor domestice.Pădurile sunt o sursă de
materie primă , iar livezile de pomi fructiferi asigură o gamă variată de hrană
pentru oamenii acestor locuri. Bogăţiile
subterane, inclusiv aurul şi argintul, minereuri, cărbune, etc., vin să completeze un pământ greu de bogăţii.
Iată că frumuseţea şi bogăţiile acestui pământ au fost în acelaşi timp şi
paradis pentru locuitori, dar şi iad. Liniştea pământului românesc a fost
continuu tulburată de cei care au râvnit la splendoarea lui.A trebuit să fie
apărat mereu. Prin urmare, de-a lungul mileniilor, pământul acesta ne-a fost şi
leagăn şi mormânt...
Un conducător de excepţie
În prima jumătate a secolului I, la cârma Daciei a apărut o personalitate deosebită, Burebista (
70-44 î.e.n.). Acesta se trage din neamul tracilor şi are calităţi înnăscute de
conducător. La început, Burebista
se afla în fruntea unei formaţiuni statale locale. Fiind înzestrat cu calităţi
remarcabile de organizator, strateg militar şi diplomat, acesta reuşeşte să
unifice triburile daco-getice din spaţiul carpato-dunăreano-pontic sub
conducerea sa, punând astfel bazele unui regat puternic cu centrul,
probabil, în Podişul Transilvaniei.
Unificarea s-a realizat pe două căi: pe cale paşnică, în sensul că şefii de
trib au acceptat supunerea faţă de Burebista ; pe cale războinică , atunci când
şefii de trib doreau păstrarea puterii asupra tribului pe care-l conduceau.
Desigur, creşterea puterii militare a lui Burebista, a determinat supunerea de
bunăvoie a celor mai multe triburi şi uniuni de triburi. Omul care i-a fost
mereu alături, care l-a sprijinit şi sfătuit în cele mai importante probleme a
fost Marele Preot Deceneu. Burebista reuşeşte la jumătatea secolului I î.e.n.
să se afirme ca o principală forţă politică şi militară în Europa Centrală şi
de la Dunărea de Jos. Strabon spune despre regele dacilor că reuşea să
mobilizeze o armată de circa 200.000 de luptători. Aşa aduce sub ascultare
coloniile greceşti de la Olbia până la Apollonia. Apoi cucereşte teritoriile
locuite de sciţi, bastarni şi de celţi: „Iar pe celţii cei ce se amestecaseră
cu tracii şi cu ilirii i-a pustiit cu totul, şi pe boii care ascultau de regele
Critasiros, precum şi pe taurisci, i-a şters de pe faţa pământului” - ( Strabon
–„Geografia”). Politica externă a statului lui Burebista , deosebit de activă
şi îndrăzneaţă, este îndreptată spre redobândirea vechilor ţinuturi dacice şi
spre eliminarea pericolului care venea din expansiunea romană care se apropia
cu repeziciune pe întreaga linie a Dunării.
Comparat cu Alexandru cel Mare
Personalitatea luI Burebista i-a
impresionat pe contemporanii, dar şi pe urmaşii săi. Mintea ascuţită a
conducătorului era dublată de o intuiţie excepţională. Adesea a fost asemuit cu
cu Alexandru cel Mare, iar speranţa triburilor care l-au acceptat ca şi
conducător era aceea că va ţine vii tradiţiile transmise din generaţie în
generaţie. Regele era foarte calculat şi nu-şi provoca niciodată destinul.
Intuiţia şi calităţile de bun organizator al armatei îl ajutau să fie
întotdeauna cu un pas înaintea vremurilor, să anticipeze următorul pas al
adversarului. Burebista era mereu pe câmpul de bătaie, dar nu risca să-şi
piardă viaţa, ştiind bine că, dacă conducătorul va fi ucis, oastea va fi uşor
împrăştiată. Deşi metodele sale difereau de cele ale lui Alexandru Macedon,
regele dac a obţinut rezultate uimitoare reuşind să creeze o adevărată
împărăţie. Întotdeauna a ştiut că un conducător trebuie să fie bine pregătit şi
din punct de vedere intelectual ( a învăţat elina şi latina). A vorbi mai multe
limbi era şi pe atunci o condiţie obligatorie pentru conducător, fiindcă
trebuia să intre în relaţii cu străinii. Doar cunoscându-le limba, cultura şi
obiceiurile celor cu care intra în contact putea să le descopere
personalitatea, să le înţeleagă caracterul, obiceiurile şi felul de a gândi. Pe
de altă parte Burebista se informa personal cu privire la la poporul pe care îl conducea, de aceea
vizita frecvent triburile trace, dar şi cetăţile greceşti de pe litoralul Mării
Negre.Uneori, s-a arătat mâhnit, deoarece poporul său iubea vinul , un
impediment serios în îndeplinirea proiectelor îndrăzneţe. Cultul lui Dionisos, zeul care serbează vinul şi
orgiile, le controla vieţile. Iată ce spune Strabon, geograf şi istoric grec, despre
personalitatea regelui : "Ajuns in fruntea neamului său, care era istovit
de războaie dese, getul Burebista l-a înălţat atât de mult prin exerciţii,
abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci, încât în câţiva ani a făurit
un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine,
ajungând să fie temut chiar şi de romani". Burebista ştia să vorbească cu
nobilii conform rangului pe care îl aveau , dar în acelaşi timp , când era în
mijlocul oamenilor simpli ştia să se poarte ca şi cum ar fi unul de-al lor. De
aceea era foarte iubit de poporul pe care-l cârmuia. Burebista a ocupat un loc
binemeritat în istorie. Iată ce mai spune istoricul Strabon despre marele rege
dac: “Burebista trecea Dunărea fără să-i pese de nimeni şi prăda Tracia până în
Macedonia şi în Iliria, iar pe celţii
cei ce se amestecaseră cu tracii şi cu ilirii i-a pustiit cu totul şi pe “boii”
care ascultau de regele Critasiros, precum şi pe teurisci i-a şters de pe faţa
pământului” Despre Burebista s-a spus, fără să se exagereze, că a fost “ cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din
Tracia”
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu