Capitularea Atenei
Flota ateniană a
obţinut un ultim succes în bătălia de la
Arginusai , în apropiere de Lesbos, spartanii fiind demoralizaţi , din cauza
comandantului lor , Callicratides. Însă comandanţii atenieni au ezitat, după
victorie, să îi recupereze pe morţi şi pe naufragiaţi , deoarece se declanşase
o furtună. Acest fapt, considerat drept un sacrilegiu, le-a atras strategilor ,
după revenirea la Atena, un proces şi
condamnarea la moarte în bloc. În
anul 405, Lysandros a revenit la comanda efectivă a flotei spartane , dar
pentru că legile spartane nu permiteau asumarea funcţiei de navarh decât o singură dată în viaţă , el
a primit funcţia de secretar al
navarhului. În pofida avertismentelor
lui Alcibiade, flota ateniană s-a instalat la Aigos- Potamos, în 405, Lysandros, care
avea forţe inferioare din punct de vedere numeric, a refuzat lupta , timp de
patru zile, apoi a capturat flota ateniană, într-un atac efectuat prin
surprindere . Pentru crimele de război comise de atenieni , Lysandros a ordonat
uciderea tuturor prizonierilor de război, cu excepţia strategului
Adeimanthos. În schimb, în celelalte zone ale
fostului “imperiu” atenian, unde
Lysandros a întreprins cuceriri
sistematice , atenienii au fost eliberaţi şi trimişi acasă. Înfrângerea a fost
decisivă , punând capăt distrugătorului război peloponeziac.
Începând cu
405, Pireul a fost blocat de flota
spartană , iar populaţia asediată din
Atena suferea de foame. După o rezistenţă de patru luni , Atena s-a predat în
aprilie 404, acceptând condiţiile puse
de Lysandros. Mai mulţi aliaţi ai Spartei , printre care corintienii şi
tebanii, le-au cerut spartanilor să le
rezerve atenienilor “aceeaşi soartă pe care le-o rezervaseră celor din Melos (...)
oamenilor din Histiaia, Sifione, Torone, Egina şi multor altor greci”. Acest
fapt ar fin însemnat distrugerea totală a cetăţii şi masacrarea sau aducerea în stare de
sclavie a populaţiei.
Condiţii dure pentru Atena
Însă, invocând amintirea războaielor
medice şi temându-se că astfel s-ar fi
creat un vid politic la sud de Theba,
spartanii au refuzat. Neavând încredere în thebani, ei le-au permis atenienilor
să îşi păstreze zidurile cetăţii. Cu toate acestea , condiţiile păcii au fost deosebit de dure. S-a hotărât ca
Atena să îşi distrugă Zidurile Lungi şi fortificaţiile Pireului să predea toată flota, să permită revenirea
exilaţilor şi, mai ales, să aibă aceiaşi prieteni şi aceeaşi duşmani ca şi lacedemonienii. În
plus, Atena era obligată să participe la
expediţiile războinice ale Spartei , sub
conducerea lacedemoniană. Tratatul nici nu menţiona necesitatea renunţării Atenei la imperiul său, acest
lucru fiind înţeles de la sine. Astfel,
Atena a încetat să mai fie o mare putere
, devenind o simplă aliată a Spartei
aflată sub hegemonia acesteia. În timpul asediului , moderaţii şi
oligarhii i-au învins pe democraţii
radicali şi, în urma presiunilor lui Lysandros
, care dorea un regim oligarhic îngrădit, a fost aleasă o comisie de 30 de membri care urma să redacteze noua
constituţie, dar care , de fapt, deţinea ea însăşi puterea. Aceştia i-au
numit pe cei 500 de membri ai sfatului şi pe magistraţi. Susţinuţi de o
garnizoană spartană, în curând, aceştia au început să guverneze în mod tiranic.
Sub pretextul că aplicau constituţia strămoşilor , cei Treizeci de Tirani au
început să-i masacreze pe democraţi.
Ulterior, din motive financiare, au
început să îi vâneze şi pe metecii
bogaţi, astfel că, în final au
reuşit să ucidă 1500 de persoane. Aripa moderată a Celor Treizeci, condusă de
Theramenes, şi-a manifestat dezaprobarea faţă de aceste excese şi a obţinut desemnarea unui corp civic de
3000 de cetăţeni , singurii care aveau voie să rămână în Atena. Acesta susţinea
lărgirea bazei sociale a regimului, prin
sprijinirea celor bogaţi, chiar dacă nu
erau cetăţeni, declarându-şi opţiunea pentru o societate întemeiată pe oamenii de bine. În schimb, Critias , liderul aripii
dure era pentru un regim bazat pe forţă şi teroare. Confllictul dintre cei doi s-a soldat cu condamnarea la moarte a lui Theramenes. După acest
episod, baza socială a Celor Treizeci
s-a restrâns şi mai mult, în timp ce democraţii conduşi de Thrasybullos
se reuniseră în mica fortăreaţă Phylae ,
de la nord de Atena şi şi-au întărit puterea. Pe de altă parte Lysandros,
principalul susţinător al tiranilor, îşi pierduse influenţa la Sparta.
Oligarhii au fost învinşi de democraţii din Munyhia, unde Critias a fost
ucis. Cei Treizeci s-au retras la
Eleusis , pe ai cărui locuitori îi masacraseră mai înainte. Deşi au făcut apel
la Sparta , regele Pausanias i-a sfătuit
să se împace şi , după mai bine de un an de teroare regimul de teroare al Celor Treizei a fost
răsturnat, în anul 403 î. Hr.
Reinstaurarea sistemului democratic
Moderaţii au
dorit ca pe viitor cetatea să fie ferită
de excesele democraţilor radicali şi ale
oligarhilor extremişti , avansând o serie de propuneri, menite să să conducă la un compromis. Însă cea mai
importantă măsură a fost legea de amnistie , sub arhontatul lui Euclid,
care interzicea, sub pedeapsa cu
moartea, de a mai aduce aminte de
greşelile trecutului. Mai mult, Atena a plătit datoriile Celor Treizeci faţă de
Sparta . În 401, Eleusis a fost reintegrată în statul athenian , care şi-a
regăsit în acest fel , unitatea. Singurii exceptaţi de la amnistie erau Cei Treizeci şi alţi câţiva magistraţi.
Restaurarea regimului democratic a fost
înfăptuită sub semnul bunei înţelegeri
şi a cumpătării. Atenienii nu mai doreau ca pasiunile politice să îi împingă spre o nouă
catastrofă. Revizurea legilor a fost încredinţată unei comisii de nomothetes. Cu toate acestea,
filosoful Socrate a plătit cu viaţa, în 399, atitudinea sa sfidătoare faţă de
judecători şi legăturile cu anumiţi
oligarhi notorii. Dincolo de aceste presupuse culpe, condamnarea
ilustrului filosof constituia semnul
crizei morale şi a neîncrederii de sine care domnea printre atenieni după
dezastrul suferit în războiul peloponeziac. Încheierea acestui război nu a adus pace sau
unitate. În schimb, a adus sfârşitul marilor oraşe-state şi, în cele din urmă,
al epocii clasice.
Georgeta Istrate
BIBLIOGRAFIE:
- Istoria Greciei şi a Romei Antice; Autori: Prof.dr.
Ligia Bârzu, Lect.dr. Cristian Olariu, Prof. dr. Gheorghe Vlad Nistor,
Asist.drd. Radu Pătraşcu Urloiu; Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir,
Facultatea de Istorie, ediţia 2006.
-Enciclopedia Lumii Antice, editura Aquila 2006, Autori:
Jane Bingham, Fiona Chandler, Jane Chisholm, Gill Harvey, Lisa Miles, Struan
Reid, Sam Taplin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu