Trădarea lui Alcibiade
În anul 415 î.
Hr., Alcibiade a convins atenienii să
atace Siracuza . Înaintea atacului, el a fost rechemat la Atena, să se apere de unele acuzaţii.
Ancheta efectuată consemna comiterea
unui sacrilegiu: pilaştrii cu capete de Hermes, aflaţi la Agora şi la răspântiile drumurilor au fost mutilate în timpul nopţii de necunoscuţi. Anchetatorii
au dorit să îl acuze pe Alcibiade pentru
aceasta, mai ales că politicianul participase la parodierea Misterelor de la Eleusis. Ca să scape, Alcibiade a fugit în Sparta , aliatul
Siracuzei, trădându-și oraşul. La Atena, adversarii lui Alcibiade au obţinut
condamnarea la moarte a acestuia. Ajuns la Sparta, Alcibiade le-a
prezentat lacedemonienilor
ambiţiile care îi animau pe
atenieni în Mediterana Occidentală. El
i-a convins să trimită un comandant în fruntea unei expediţii în Sicilia şi să reînceapă războiul în
Grecia. Astfel, spartanii au încălcat pacea lui Nikias şi l-au trimis pe comandantul Glyppos
în Sicilia. Urmând sfatul lui
Alcibiade , spartanii au invadat Attica
şi au întărit fortăreaţa
Deceleea, de la poalele muntelui Parnassos, de unde dominau regiunea
Atenei. Din această poziţie , spartanii au exercitat o blocadă permanentă
asupra oraşului , împiedicându-i pe atenieni
să beneficieze de resursele câmpiei attice şi de minele de argint de la
Laurion, de unde sclavii mineri fugiseră.
Dezastrul din Sicilia şubrezise
puterea navală a Atenei, care pierduse 175 de nave (distruse sau capturate) şi 40.000 de oameni au fost ucişi. Încurajat
de declinul Atenei, cetăţile aliate au început să nu mai plătească tributul.
Deoarece Atena nu mai dispunea de principalul instrument de a-i constrânge pe aliaţi să îşi plătească tributul, tot mai
multe cetăţi trec de partea Spartei.
Cetăţile ioniene,
precum şi cele din Eubeea sau din Lesbos
nu au ezitat să ceară ajutor Spartei sau
chiar Imperiului persan. Lor li s-au alăturat Eritreea şi Chios. În cele din
urmă , doar Samos , unde exista un regim democratic , a mai oferit flotei
ateniene un punct sigur de sprijin. Satrapul
Lydiei, Tisaphernes , şi satrapul Phrygiei Hellespontice, Pharnabazos, au
furnizat ajutor Spartei , la ordinul Marelui Rege. La rândul său, Alcibiade i-a
îndemnat pe spartani să declanşeze
revolta ionienilor din Asia Mică împotriva Atenei . În 412, Alcibiade a ocupat, pentru spartani, cetăţile Chios,
Eritreea, Clazomenai, Milet, Tenedos şi Ephes. Între timp, perşii au rupt pacea
cu Atena şi au încheiat primul lor tratat cu Sparta. În scurt timp, Atena a
pierdut întreaga Eubee , cu excepţia cetăţii Oresos.
După toate acestea, viaţa în Atena a devenit foarte
instabilă. O vreme, democraţia a fost chiar abolită. Dorind cu disperare un conducător
puternic , ei l-au rechemat pe Alcibiade , trădătorul din exil, dar el nu a
reuşit să le rezolve problemele. Atenienii nu au mai primit sprijin din
exterior, iar unii dintre aliaţii lor din Liga de la Delos s-au întors împotriva lor.
Alcibiade, de la victorie la eşec
Situaţia
ajunsese deosebit de gravă, în anul 411.
În faţa acesteia, hetairiile
aristocratice, instigate de oratorul Antiphon, şi moderaţii conduşi de
Teramenes au răsturnat regimul democratic şi au instaurat o conducere oligarhică ,
cunoscută sub numele de Regimul celor Patru Sute. Însă militarii şi marinarii
flotei care staţionau la Samos, conduşi de democratul Thrasybullos, erau ostili
regimului oligarhic de la Atena , care dorea să predea portul Pireu duşmanilor. Alcibiade a început să se
apropie din nou de cetatea sa
natală şi a mediat o înţelegere între
Thrasybullos şi Theramenes. De asemenea, cu ajutorul lui Tisaphernes,
Alcibiade a preluat comanda flotei de la
Samos, în calitate de strateg. El i-a determinat pe atenieni să nu abandoneze
Samos-ul în mâinile inamicilor. Iertat de concetăţenii lui, Alcibiade a revenit la Atena în 410, unde a înlesnit evoluţia spre un regim moderat , unde Cei Cinci Mii au luat
locul Celor Patru Sute, după ce, cu un an înainte , contribuise la
instaurarea conducerii oligarhice. În
acest timp, după ce au luat controlul Ioniei , spartanii au intervenit în
Hellespont, încercând să taie legăturile Atenei cu zona Pontului Euxin , unde
se aflau sursele sale de aprovizionare . Sub conducerea lui Alcibiade,
atenienii au obţinut trei mari victorii
la Kynossema, la Abydos şi Cyzic. Alcibiade a revenit, în triumf, la
Atena, în 407, cu o mare pradă de război, iar Adunarea Poporului a decis să îi acorde puteri depline. El a
organizat o somptuoasă procesiune la
Eleusis înainte de a pleca spre Ionia.
Alcibiade le promisese atenienilor că le
va procura alianţa persană, dar nu a
reuşit. În acelaşi timp , la Sparta, a
fost numit comandant al flotei Lysandros
, un om foarte abil. Acesta a reuşit să îi corupă pe vâslaşii trierelor ateniene comandate de un adjunct al lui Alcibiade , la Notion,
în 407. Aceste două eşecuri i-au făcut pe atenieni să îl destituie pe Alcibiade. Comanda i-a fost
încredinţată strategului Conon.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu