Războiul peloponesiac, partea I

Războiul peloponesiac, desfășurat între anii 431-404 î.Hr. a fost motivat de  lupta pentru  hegemonie în Grecia Antică. Pe de o parte avem Sparta - conducătoare a Ligii peloponesiace – iar de cealaltă parte Atena – conducătoare  a  Ligii de la Delos. Ambele tabere au folosit toate rezervele materiale și umane de care dispuneau, fapt care le va diminua dramatic potențialul militar și economic. Operațiunile militare se desfășoară mai ales prin  invazii pustiitoare ale spartanilor și aliaților acestora împotriva Atenei și a zonelor  fidele acesteia.

Ziduri și agitație

  

    În anul 460, î.Hr., atenienii au început să construiască ziduri imense în jurul oraşului şi portului Pireu.  “Zidurile lungi”, cum erau cunoscute, au tranformat efectiv Atena într-o fortăreaţă. În timp ce Atena devenea tot mai bogată şi mai puternică , alte oraşe au început să se simtă ameninţate. Spartanii se agitau: erau din ce în ce mai siguri că atenienii se pregăteau  de război.În această incertitudine, relaţiile dintre state s-au înrăutăţit , în special între Atena şi  Sparta. Tensiunile au prins contur în momentul în care au izbucnit lupte între Corint şi colonia sa de la Corcira (Corfu), între anii 435-433 î.Hr. Sparta şi Atena li s-au alăturat, sprijinind fiecare un alt opozant. Dar războiul cel mai devastator, care a dezbinat lumea greacă şi a slăbit pentru totdeauna oraşele state a izbucnit în anul 431 î. Hr., fiind precedat de o atmosferă de suspiciune şi pace precară între principalele state greceşti rivale: Sparta şi Atena.  

 

Mărul discordiei

      Prin urmare, Atena sprijină Corcira, colonie a Corintului care rupsese  relaţiile cu metropola sa. Aceasta  deţinea a doua flotă din Grecia, respectiv 120 de nave. În anul 435, Epidamos, colonia Corcirei, a cerut ajutorul metropolei sale, împotriva oligarhilor alungaţi din oraş, care, aliaţi cu barbarii din regiune, s-au dedat unor acte de tâlhărie împotriva cetăţii fondatoare. Oligarhii din Corcira  au refuzat să intervină, iar democraţii  din Epidamos  au cerut ajutor Corintului.  Corcirienii au asediat Epidamosul  şi au intrat astfel în conflict cu Corintul. Flota corciriană , cu ajutorul unei escadre trimise de Atena, a câştigat o victorie împotriva Corintului şi a aliaţilor acestuia , determinând cetatea Epidamos să capituleze. Corintul a început pregătirile  pentru a-şi lua revanşa. Simţindu-se ameninţaţi,  corcirienii au cerut ajutorul Atenei, în anul 433. Solii Corcirei şi ai Corintului  au rostit două discursuri antitetice în faţa Adunării Poporului din Atena . Corcirienii şi-au susţinut cauza  şi au pledat pentru o alianţă Corcira- Atena , pentru a-şi alătura flotele  care erau cele mai puternice din Grecia. În faţa acestei situaţii, Pericle şi-a dat seama că nu se putea evita un conflict generalizat. După ce iniţial a ezitat, Adunarea Poporului  a votat pentru alianţa cu Corcira. Se pare însă că politica lui Pericle  nu beneficia de adeziunea tuturor atenienilor, care nu doreau ruperea păcii cu Sparta.

   Pe de altă parte, lacedemonienii au convocat la Sparta două congrese ale aliaţilor din Liga Peloponeziacă , în anul 432. În timp ce regele spartan Archidamos  pleda pentru moderaţie, eforul Sthenelaidas, fiind susţinut de corintieni,  a obţinut  votarea războiului împotriva Atenei. În acelaşi an , Pericle a obţinut votarea unui decret prin care  era interzis accesul  negustorilor Megarei, cetate vinovată  de a primi sclavii ce fugeau  de la Atena, pe pieţele şi porturile Atticii  şi ale cetăţilor Ligii de la Delos . Acest fapt conducea practic la asfixierea economică a Megarei. Spartanii au trimis două solii la Atena , sub pretextul că doresc pacea, prezentând condiţii imposibil  de acceptat. Ca urmare,  Sparta, sprijinită de aliaţii săi  din Liga peloponesiacă, a declarat atunci  război direct Atenei  şi aliaţilor acesteia din Liga de la Delos. În anul 431, măreaţa armată spartană  a intrat în provincia Attica , zona din imediata apropiere a Atenei. Izbucnise astfel  unul din cele mai devastatoare  conflicte din istoria Greciei, războiul peloponeziac (431-404 î. Hr. )

Georgeta Istrate