Sfântul Maslu, a șaptea taină a bisericii

        În evanghelia sa, Matei povesteşte despre un om   care vine la  Iisus   să-i vindece copilul aflat în stăpânirea unui  demon . Acest demon  îi punea băiatului   viaţa în pericol,   aruncându-l   adesea în foc sau în apă . El precizează  totodată că a cerut ajutorul ucenicilor, dar aceștia  nu au reuşit să-l tămăduiască. Făcându-i-se milă, Mântuitorul ceartă demonul cu o autoritate care aparţine numai lui Dumnezeu.Vorbele Lui  alungă răul  şi redau  sănătatea baiatului. Uimiţi de această putere,  ucenicii vor să ştie de ce n-au reuşit ei să îl  vindece. Răspunsul este clar:”Pentru puţina voastră credinţă…Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post”(Matei, cap17, vers.20-21).

        Grozav este păcatul şi el pândeşte credinciosul  atâta vreme cât trăieşte pe pământ. El  este în culmea gloriei când dezbină, ucide, incită la ceartă  şi ură pentru lucruri materiale trecătoare sau provoacă războaie aducătoare de moarte. Ucide visuri şi sentimente, iubiri curate şi ,ca un sculptor priceput şi viclean , modelează chipuri după asemănarea sa, făcându-ne să credem că are dreptate. Îmbolnăveşte şi aduce în pragul disperării pe cel fără nădejde, îndemnându-l la sinucidere. Cine poate măsura durerea  sufletului omenesc căzut pradă  păcatului? Am auzit odată pe cineva spunând  că suntem cu toţii într-un tren la cârma căruia se află cel rău, iar noi suntem  adormiţi în credinţă. El rânjetşe triumfător  şi  ne duce direct în prăpastie.Un hău în împărăţia întunericului.

     Și totuși, în  această beznă străluceşte o lumină: lumina salvatoare a Domnului nostru Iisus Hristos. Şi harul Duhului Sfânt se revarsă cu aripi dumnezeieşti peste inima dornică de mântuire. Totul este să nu fim   surzi şi orbi.

                              

“Peste cei bolnavi își vor pune mâinile și se vor face sănătoși”

        Ştim că, la  botez, fiecare creştin este însemnat cu pecetea Duhului Sfânt pentru a fi protejați  de capcanele răului. Însă, noi ieşim deseori din această protecţie fiind ispitiţi şi vrăjiti de păcatul  înşelător. El este ambalat frumos şi se foloseşte mai ales de simţurile noastre , de ambiţii ,dorinţa de mărire. Şi ne dă ceea ce vrem,  deoarece  ne cunoaște punctele slabe. Ca să ne păzim de aceste ispite, care ne îndepărtează de Dumnezeu şi ne transformă în unelte ale răului, ar trebui ca religia noastră, comuniunea cu Dumnezeu, să nu fie doar din când în când, ci ea să devină un mod de viaţă, o permanență.  Miza este mare: veşnicia noastră pe care ori ne-o petrecem cu Iisus ori (alternativa este teribilă!) cu duşmanul   Lui şi al sufletului omenesc.

        Ca şi celelalte taine ale bisericii, Sfântul Maslu are rolul de medicament al trupului şi al sufletului. Ea a fost instituită de Domnul nostru Iisus Hristos , după  înviere, în momentul în care şi-a trimis apostolii să propovăduiască evanghelia zicându-le:”Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne; în numele meu, demoni vor izgoni, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi.” Marcu , cap.16, vers.17-18) . Dacă avem vreo îndoială că răul există , putem privi un demonizat  al cărui trup este chinuit. Ne va fi de ajuns!

        Taina Sfântului Maslu se săvârşeşte de către un număr de de trei până la şapte preoţi care sfinţesc untdelemnul, citesc şapte Evanghelii şi Apostole împreună cu şapte rugăciuni pentru vindecarea celui suferind. Apoi, fiecare preot participant la slujbă unge pe cel bolnav cu untdelemn sfinţit,  spunând în acelaşi timp rugăciunea de vindecare a celui în suferinţă. Când este vorba despre exorcizare, preoţii cu har ştiu cât de greu se recuperează un suflet din mâna răului. Ca urmare a săvârşirii acestei taine, credinciosul primeşte vindecarea tuturor bolilor sufleteşti şi trupeşti şi chiar iertarea păcatelor pe care a uitat să le mărturisească preotului la timpul spovedaniei. Şi pentru că este o taină , de asemenea are implicaţii dumnezeieşti. Sunt martori văzuţi, dar şi nevăzuţi care  participă la ea. Energia Duhului Sfânt lucrează într-un fel tainic  făcând astfel o minune. Pentru că, nu-i aşa, ce-ar fi  credinţa noastră fără minuni? Ce-ar fi credinţa noastră şi ce-am fi noi fară puterea lui Dumnezeu?

“Rugăciunea credinței  va mântui pe cel bolnav”

     

       Sfântul Maslu  se face în perioada celor patru posturi de peste an  precum şi în zilele de miercuri şi vineri. Există cazuri speciale în care  suferindul se află în primejdie de moarte. Atunci,  Taina Sfântului  Maslu se săvârşeşte   la domiciliu în fiecare zi sau ori de câte ori este nevoie. Pe vreme de secetă îndelungată  se rânduiesc zile speciale de post,  apoi  credincioşii,  împreună cu preoţii, merg în procesiuni pe câmp  şi se roagă de mai multe ori până ce Dumnezeu dă ploaie. Cel mai solemn Sfânt Maslu se face în Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor, în amintirea femeii păcătoase care a uns cu mir picioarele Domnului înainte de patimi. Oamenilor posedaţi de duhuri rele sau cărora li s-au făcut farmece li se citesc suplimentar înainte sau după Sfântul Maslu, moliftele Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur .

          Iubirea este cea mai puternică forţă din univers. Ea ne-a fost dată în dar şi prin ea ne putem apropia de Dumnezeu.Toate tainele ne-au fost date ca instrumente pe care să le folosim împotriva răului dintr-o iubire atât de mare încât nu o putem inţelege.”Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi  să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui”(Iacov, cap5, vers. 14-15)

      

     Georgeta Istrate