La psiholog. De vorbă cu Florentina: cum și cât dai!

 

-Apropo de a da și a primi . Unii spun că au făcut mult bine și au primit rău, insuficient sau ce nu aveau nevoie. Cum vine asta?

 

- Cel mai des se întâmplă ca părțile implicate să vadă relația doar din propriul punct de vedere, nu și al celuilalt. De exemplu, mie mi se pare ok ce dau, cât dau și cum dau, nu-mi pun problema dacă persoanei de lângă mine îi sunt satisfăcute nevoile de acest fel al meu de a dărui. Si, într-o zi, mă trezesc trădată, înșelată, părăsită etc. Și nu înteleg. Și mă revolt. "Să-mi facă mie asta, care i-am dat tot ce era mai bun în mine, l-am iubit, i-am facut, i-am dres etc?!".

   Nicio clipă nu mă gândesc că s-ar putea ca, de fapt, eu să nu fi fost atentă la nevoile lui, cu totul altele decât cele pe care spun eu că i le-am satisfacut. Iar el a căutat ceea ce îi lipsea în altă parte. Și pentru că asumarea vinei mi-ar produce un conflict interior care m-ar putea dezechilibra grav, aleg, în mod inconștient, să proiectez vina în afară: partenerul, soacra, prietenii, amanta etc.

Furtuna interioară este atât de puternică, încât simt imboldul de nestăpânit de a face orice, numai să-mi recapăt liniștea. Așa apare gândul răzbunării. Să sufere și el/ea/ ei cum am suferit eu. Să plătească pentru ce mi-a făcut!

 

 

Georgeta Istrate