Murivale Mureșan Vasile,” Marian din Măgura” : Nu ai voie să risipești o mare iubire!

   ”Eu,  când aud câte o mierlă tânguindu-se dimineața, mă doare sufletul!”  

 

Care e mai frumoasă, viața sau moartea?

    

     Se întoarce la acel portret și îmi spune: lucrarea asta îmi este foarte dragă pentru că, știi, este aproape ca o poveste neîmplinită. El se întristează brusc. Tace. Încec să-l readuc în discutie:  ai spus că aceste nuanțe  creează o muzică.  Cum ar suna această muzică între violet și verde? Revine în prezent și îmi răspunde:  se luptă într-un echilibru, într-o împăcare. Liniștit, întreabă:  oare ce e mai frumoasă, viata sau moartea? Deși ele sunt surori! Noi nu știm, când nu mai suntem, nu mai suntem! Când pleacă ultimul care să ne vorbească, noi dispărem. Rămâne doar o transfigurare a noastră, a unor emoții pe care le-am avut.

Nu ai voie să risipești o mare iubire!

      Eu, la un moment dat, am zis: mă, cu  omul ăsta am trăit o mare iubire. O mare iubire nu ai voie să o risipești. Nu ai voie!!! Ai pierdut-o, te-ai pierdut! Nu trăim de fiecare dată mari iubiri!. Dar marile iubiri intră în conștiința publicului. Marile iubiri, bune, rele nu contează!

        Aceasta  fost o iubire puternică. Și am fost constient că dom’le , eu am trăit o iubire cu băiatul ăsta! O iubire sufletească, trupească, a fost ,cum să spun? N-a fost bine, dar a fost și bine! Pentru că, știi cum e? Sentimentul ăla al stării  de unicitate.  E unic!E  o vorbă foarte frumoasa, românească:  e sufletul pereche! Nu mai găsești la altcineva ce ai găsit în cineva! Știi, cu of, cu multe lucruri, cu regrete. Când nu mai e, zici câte i-aș fi putut spune! 

     Da,  el m-a rugat și a zis: vreau să trăiesc în pictura ta! Parcă era ca o declarație de iubire, de despărțire. 

 Georgeta Istrate