Astăzi, 1 Aprilie , este ziua maestrului Murivale Mureșan Vasile. În februarie, la Căminul Artei din București, pictorul a adus în atenția publicului o expoziție dedicată iubirii, intitulată ”Marian din Măgura”. Am văzut acea expoziție, am în lucru câteva articole, însă astăzi public doar introducerea, în care vreau să pun în evidență imagini cu artistul din seara vizitei mele. La mulți ani, Maestre!
Expoziția?! Este uimitor ce poate să facă iubirea! Ea este o energie care te stăpânește până în cele mai mici particule ale corpului și, mai ales, ale sufletului. Este o putere care mută munții, un tip de energie la care avem acces doar când suntem îndrăgostiți.
Fac un live!
Februarie 2023. Intru în expoziția pictorului Murivale Mureșan Vasile, care se desfășoară la Căminul Artei din București. Prima impresie : am senzația că mă aflu într-un templu închinat iubirii. Numele ființei care este și motivul acestor lucrări, îl descopăr în chiar titlul expoziției „Marian din Măgura ”.
Este o liniște neobișnuită. Maestrul stă așezat pe un scaun, cu telefonul în mâini. La câțiva metri, tot în linişte, stă în picioare un bărbat, care, aveam să aflu mai târziu, este galeristul acestui spațiu.
În general, când intru într-un loc în care știu că sunt prieteni, fac un pic de atmosferă, să schimb energia locului. În seara aceasta însă, comportamentul meu este unul silențios. Mă apropii de maestru, îl sărut pe frunte, iar el îmi șoptește : fac un live!
În fine, după câteva minute, liniștea se risipește , live-ul se încheie. Maestrul îmi spune că este obosit și că nu ar fi potrivit să vorbim în seara asta. Eu știu că altă dată n-o să mai pot, căci în ultima vreme, alerg prin viață cu o viteză uimitoare, iar timpul meu pentru pasiuni native este foarte limitat. Dovadă că acest material vine la mult timp după închiderea expoziției.
Haaaaaaaaai!
În fine, plusez, să văd dacă scot ceva : haaaaai, știi că, atunci când îmi vorbești, te umpli de energie, îți vine inspirația instant.
Ce să facă? Aprobă.
Îmi propun să nu îl stresez cu întrebări inutile sau cu păreri proprii, căci știu din trecut că asta mai mult strică.
De la agonie la extaz
Îl rog să-mi povestească istoria nașterii acestei expoziții.
Timp de aproximativ două ore, maestrul trece în fața ochilor mei, de la agonie la extaz, de la entuziasm la tristețe , de la zâmbet la seriozitate , de foarte multe ori. Este ca o flacără care se aprinde și arde jucăuș, apoi o amintire parcă suflă în ea domolind-o, iar aproape când să se stingă, izbucnește pe neașteptate din nou la cea mai mare intensitate. Tot corpul lui vorbește , mai ale mâinile, care îmi arată pasionant, pe pânze, împletirea culorilor ce creează o muzică dulce și amară, în același timp.
Până la pictorul Murivale Mureșan Vasile nu am știut că aceste culori pot cânta. Doar un suflet sensibil, atent la minunile universului și a poveștii care se derulează în fața ochilor noștri și în noi , poate auzi, simți, gusta, unduirea muzicii sub influența culorilor.
În seara aceea, priveam diferit arta, prin lentila artistului.
Îmi place să privesc lumina din ochii lui. În timp ce-mi povestește , lucirea din ochi îi dansează pe o muzică doar de sufletul său știută. Sau poate pe muzica acelor culori dulci-amare care împletiseră povestea unei iubiri plecate pe drumul eternității...
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu