De te vei strădui s-arăți că ești un suflet bun
Ori de
vei răguși strigând că ești un om model,
Nu te mai pot iubi, căci te cunosc prea mult
Oricât ai încerca să mă convingi, eu știu că
ești la fel!
Nu-ți pasă că am plâns în nopți fără sfârșit
Să-ți fie ție bine, de mine n-ai habar,
Orgoliul îți tot spune: ești de neînlocuit!
Tu-l crezi și pare-se ego-ul te-a orbit
Căci lângă tine curg lacrimi în zadar!
Pe calea ce-am ales-o, ești umbra unui munte
O pată uriașă ce-ntunecă privirea,
Cu sufletu-ți de gheață, cu visele-ți mărunte
Mă-ntreb dacă în tine există și uimirea.
Am încercat, știi bine, să te iubesc din nou
Dar îmi răsună-n minte a tale vorbe grele,
Obrajii mei brăzdați de lacrimi și durere,
Un zid de netrecut, iar glasul tău ecou
Și inima îmi strigă: nu-l poți iubi din nou!
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu