Dezmățul vântului

Vântul bate cu putere

În ritm de rock nebun

Frunzele grele ale plopilor

Se zbat în melodia asurzitoare.

Fantome nevăzute

Spirite singuratice

Strigoi turbați

Își țiuie în urechi

Incantații magice.

Notele din portativ

Sunt zdrobite în zgomotul

Din ce în ce mai puternic

Al vântului…

Părul meu despletit

Dansează și el

În ritmul furtunii.

Rochia mea înnebunită

Se ridică, se contorsionează,

Se smucește

Ca o nestăpânită

În toiul turbării.

Universul dansează nebunește

Clopotele bisericilor o iau  razna,

Valurile izbesc stâncile cu violență

Dunele deșertului își schimbă forma

Mutând  locul firelor de nisip

Ca într-un joc al destinului,

Vântul, beat, șuieră pustiitor

Ca o vrajă

În mijlocul verii.

Ca un drogat,

Vântul aruncă frunze

Crengi și caise coapte

Pe toate cărările,

În toți trecătorii.

Strigoii, fantomele și spiritele descarnate

Aplaudă ca la spectacol

Și urlă că vor mai mult.

Copacii, anesteziați de oboseala dansului,

Nici nu mai simt durerea

Crengilor rupte

Și a trunchiurilor îndoite sau dezrădăcinate...

Deodată, vântul,

Obosit și sătul de atâta dezmăț

Se oprește.

Se aud doar tânguiri

Și ecouri rătăcite

Plângând printre crengi

Ca oftatul dinaintea somnului

Rătăcit și el în oceanul durerii.

 

Georgeta Istrate