Giaxya :
- Lucreția, văd că îți place foarte mult studiul japonezei. Merge treaba? Să memorezi așa ceva mi se pare imposibil. Mulți afirmă că îți ia cam 10 ani ca să fii un vorbitor foarte bun la japoneză...
Lucreția :
- Asta este o carte pe care o citesc din când în când, ca un fel de recapitulare... Vreau să particip la un concurs😊...
Giaxya:
- Dar ia spune-mi, mai ești pasionată de astrologia vedică?
-Sigur. Mi se pare că are cea mai completă și complexă informație dintre toate științele din această categorie. Poți citi la secundă...
Giaxya :
-Serios?!
Lucreția :
- Ca să ajungi un expert în acest domeniu, îți trebuie câteva calități native, multă lectură suplimentară, pentru conexiuni, filme și documentare despre domeniul care te interesează. Însă eu nu fac caz de cunoștințele pe care le acumulez. Serios, unchiule, mă vezi pe mine trecând prin sabia astrologiei vedice pe toți oamenii și diagnisticandu-i? Nu. Pentru că asta e ceva ce ții doar pentru tine. În plus îți ia o viață ca să devii bun la așa ceva. Unii consideră că, dacă au câteva informații despre un domeniu oarecare, pot să le dea mai departe pe bani grei. Asta numesc eu superficialtate. Nu mă pun să zic public, că sunt așa și pe dincolo, că Saturn e plasat nu știu pe unde și luna e în cutare nakshatra. Cu toate astea, nu sunt atât de bună și spirituală că nu știu care persoană de la job sau de pe net. Nu știu. Dacă chiar vreau să devin guru și să dau lecții altora, pot. Dar mi se pare că nu de guru duce lipsă lumea, ci de educatori buni, profesori, doctori dedicați, artiști sinceri...
Giaxya :
Într-adevăr... Ai perfectă dreptate, draga mea.
Lucreția :
- În fine, nu știu de ce am început subiectul ăsta. Probabil, au fost persoane care au considerat că nu merit multe... Și treaba asta m-o fi marcat cumva. Cred că e o chestie psihologică să caut oameni care or să creadă că ce fac e bun sau valoros. În lumea asta, dacă nu te agiți, dacă nu te vinzi, ți se reproșează. Aaaa, păi nu te-ai agitat. Ai așteptat să-ți pice în gură șansa. Dacă stau în banca mea și nu mă agit și nu demonstrez, iarăși nu am valoare. Cum o dai, nu-i bine!
Axya:
- Scuze că intervin între unchi și nepoată. Dar, draga mea, sigur că ce faci este bun și valoros. Tot ce ai învățat până acum la școală sau la școala vietii reprezintă un tezaur. O să-ți folosească enorm, atat personal cât și profesional. Nu știu de ce persoanele foarte pregătite, ca tine, nu au încredere în ele. Sunt muuuuuulți pe lumea asta care nu au o seriozitate și o pregătire temeinică, dar au un tupeu fantastic. Știi ce? Reușesc!!! Nu te mai subestima, ai încredere în tine și ce poți să faci, și vei reuși! Tu nu te poți compara cu nimeni pentru că ești unică. Tu vei face lucrurile în felul tău, vei face ce ți-ai ales chiar înainte să te naști. Nimeni nu poate fi în papucii tăi și tu nu poți fi în papucii altuia. Pentru că fiecare dintre noi am venit cu o treabă, pe care numai noi putem să o facem și doar noi. Putem să să o trăim, să o îmbogățim, să o împărtășim. Uite, oameni pregătiți ca tine, mă pot învăța chiar și pe mine, un bătrân pe care lumea nu mai dă doi bani. Însă pe mine mă ajută. Dacă nu practic ceea ce citesc sau ascult , măcar îmi lărgesc viziunea, mă ajută să-mi schimb percepția, să-mi lărgesc orizonturile. Acele mesaje rezonează într-un fel în mine, în alt fel în alții. În fond și la urma urmei, nici nu mă interesează dacă vorbitorul este original sau nu, nu mă interesează dacă a luat ideile de undeva sau a trăit treaba aia, mă interesează dacă ma ajută, dacă vorbele alea modifică ceva în mine. Dacă apreciez ceva este ceea ce îmi aprinde mie un beculeț. Iau informația și o aplic în stilul meu.
Lucreția :
-Ai dreptate, tată. Aș bea o limonadă. Vreți și voi?
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu