Artă : Ștefan Luchian

 

 Ștefan Luchian 1868-1916


        " Stefan Luchian a fost unul dintre cei mai mari pictori români moderni, unul dintre continuatorii lui Nicolae Grigorescu, dar și un veritabil creator de școală model la rândul lui pentru tinerele generații de artiști care i-au urmat.
   Cu ocazia comemorării a 100 de ani de la moartea lui Luchian, Galeria de Artă Românească Modernă propune o selecție de 11 naturi moarte cu flori, ce pun în evidență stilistica ultimilor ani de creație ai artistului.
   Întreaga lui creație este marcată de interesul pentru natură, pentru flori, cu exuberanța lor cromatică. Dar începând din 1908, de când, grav bolnav, este obligat să se izoleze în propria locuință, florile îi rămân singurele subiecte accesibile.
   Naturile moarte cu flori devin fereastra pictorului către frumusețea naturii, dar și o punte de legătură între lumea reală și cea interioară, o expresie a trăirilor și sentimentelor sale. Compozițiile cu flori ( garofițe, crăițe, maci, anemone), de o mare diversitate, iradiază o puternică lumină interioară și invită la meditație.
   Preferatele pictorului rămân anemonele, care amintesc de lacrimile vărsate de Afrodita pentru frumosul Adonis, ucis de Ares. În contextul creației lui Luchian, anemonele sunt de fapt simbolul destinului său tragic, simbolul prin excelență al suferinței sale, dar și al speranței.

Octavian Paler observa cu îndreptățire : "A vedea florile lui Luchian fără a ști ce se află în spatele frumuseții lor ar echivala cu gestul de a smulge dinlăuntrul corolei anemonelor grăuntele de frig, de noapte, care face ca petalele să ardă și mai intens. Despărțirea creației lui Luchian de suferința lui ne-ar priva de cel mai clar exemplu în pictura noastră că suferința nu dă talent, dar pune un om talentat la o răspântie de unde poate ieși un învins sau un învingător " (text MNAR).