Creştinismul, partea a II-a



      
      Creştinismul este religia revelată, întemeiată de Iisus Hristos şi a apărut în primul secol al erei noastre, în Imperiul Roman. Această religie s-a răspândit în lume prin misionari.Cuvântul creştinism este derivat din numele Christus - Unsul, adică Cel uns să fie Mântuitorul lumii. Scriptura spune că Iisus Hristos este Dumnezeu-Fiul întrupat care avea misiunea de a mântui lumea. Adesea, învăţătura creştină s-a răspândit  prin martiriu, adică propagatorii noii credinţe erau supuşi unor chinuri groaznice , apoi erau ucişi. Misiunea creştină a început din Ierusalim, ajungând apoi  în marile metropole ale lumii antice mediteraneene şi pontice.  Religia creştină aducea  un mesaj universal, mai presus de diviziunile naţionale sau sociale:„ a apărut în Palestina şi este cunoscută ca religia care se întemeiază pe persoana, învăţătura şi viaţa lui Iisus Hristos. Trecerea timpului şi condiţiile istorice au făcut din creştinism  nu numai „cea mai globală  şi universală dintre toate religiile  care au apărut în Orientul Apropiat şi Îndepărtat”, ci şi religia care a influenţat decisiv istoria rasei”. (Liliana Trofin, Istoria Religiilor).

Naşterea
      

    În Evanghelii se prezintă episodul Naşterea Domnului din Fecioara Maria şi Duhul Sfânt astfel: „ Iar naşterea luI Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită  cu Iosif  , fără să fi fost ei înainte împreună , s-a aflat având în pântece  de la Duhul Sfânt”.  Originea divină a lui Iisus este confirmată de intervenţia divină, prin Îngerul Domnului: „ Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema  numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor”. (Matei, cap. 1).
     Ce spun izvoarele creştine? Că, în urmă cu mai bine de 2000 de ani, pe pământ,  a venit Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. El este întemeietorul creştinismului, este cel numit „Fiul născut din veci din Tatăl ceresc şi în chip minunat ca Fiu al Omului, născut fără tată, din Fecioara Maria”. „În zilele acelea, a ieşit poruncă de la Cezarul August  să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când  Quirinius ocârmuia Siria. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată . Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască. Şi a născut pe fiul Său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat  în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei”. (Luca, cap. 2).

„Pocăiţi-vă, căci Împărăţia Cerurilor este aproape!”
          
    Conform scrierilor bisericeşti, Iisus s-a născut la Betleem, în timpul împăraţilor Tiberiu şi Irod. Deci, Iisus „se naşte în anii cei mai străluciţi ai Romei, într-un grajd mizerabil. Urmărit de la naştere, Îl aflăm în primii Săi ani exilat în Egipt. Reîntors în Iudeea, duce o copilărie în anonimat, în lipsuri şi muncă. La vârsta când băieţii îşi depun  confirmarea în faţa Torei, la 12 ani,  îi uimeşte pe rabinii de la Templu  prin neobişnuitul gândirii Sale. Ca adolescent şi tânăr, munceşte în rând cu semenii. Aşadar, consătenii lui din Nazaret îl ştiu de „tâmplarul”(Marcu, 6:3). La 30 de ani, când apare la Iordan, Ioan Botezătorul îl proclamă în faţa lumii drept Mesia cel aşteptat. Fără niciun iz de legendă,  în totalitate om real,  Iisus afirmă o personalitate şi o putere cu totul dincolo  de omenesc. Însoţit de o mână de ucenici , Iisus străbate neobosit Galileea, Iudeea şi împrejurimile  cu mesajul Său simplu şi direct: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia Cerurilor este aproape!”( Cristescu Lucian, Galileanul)

     Cuvântul lui Dumnezeu...

     Iată ce spune  Tertulian,  în opera sa patristică: „Noi credem că există un singur Dumnezeu, creatorul lumii, care a făurit-o din neant prin cuvântul Său, născut înaintea tuturor veacurilor. Noi credem că acest cuvânt este Fiul lui Dumnezeu, care s-a ivit de multe ori patriarhilor sub numele de Dumnezeu care i-a însufleţit pe profeţi, care a pogorât prin Sfântul Duh în pântecele Fecioarei Maria, s-a încarnat şi născut din ea; mai credem că acest cuvânt este Domnul nostru Isus Hristos care a propovăduit legea cea nouă şi noua făgăduinţă a împărăţiei cerului. Noi credem că Isus Hristos a făcut multe minuni, a fost răstignit, a înviat a treia zi după moartea sa şi s-a înălţat la cer”    (Tertulian, De doctrina Christiana). 

G.I.

Un comentariu:

  1. Scrie orice vrei, dar scrie! Promit că o să studiez mai profund tema crestinismului.

    Mircea

    RăspundețiȘtergere

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...