Dialoguri - Un lider adevărat ...

 

Axya:

 - Ce crezi, frățioare, că îi trebuie unui popor ca să evolueze, să trăiască o viață bună?

Giaxya:

 - În primul rând, un  lider adevărat! Unul care să fie ” uns” de Dumnezeu, un om luminos, capabil să-și iubească poporul …

Axya:

- Să presupunem că am găsit un lider așa cum spui. Îl pui prim ministru sau președinte? Din ce poziție ar putea face mai mult bine?

Giaxya:

    - Dacă este un adevărat lider, este  bun pentru ambele funcții.  Pentru început, aș prefera prim ministru, fiindcă ar administra bine țara. Trebuie să fie un  bun organizator, să știe să împartă sarcinile, să fie, nu bun, ci  excepțional.  Ca să te implici în politică acum, când țara e în colaps, ce răspundere uriașă! Este o dovadă de mare curaj!  Sunt puțini cei care ar face asta.  Sunt mulți care s-ar băga doar din dorința de a-și satisfice propriile interese.  Din ăștia sunt muuuuulți...Iar acest curaj, în cazul unui lider în adevăratul sens al cuvântului, vine din iubire și respect pentru pământul strămoșesc. Iubirea, de orice natură ar fi ea, își are izvorul în Dumnezeu.

Axya:

- Într-adevăr. Teoretic , pare ușor. Cu practica nu știu cum va merge… în cazul în care ai găsit un om așa cum l-ai descris…

Giaxya:

- Dar tu ce părere ai ?

Axya:

- Un lider, în sensul de a conduce mase, nu se face, se naște! El trebuie să aibă  imprimată această vocație în propria ființă. Noi vorbim de un lider la scară mare, este greu de măsurat , căci unul poate fi un conducător bun ca administrator de bloc, altul poate fi bun în artă, în scris, în ce mai vrei tu. Însă a fi conducătorul unui popor este mai presus de toate aceste talente personale, pe care fiecare dintre noi le hrănim sau nu. El trebuie să aibă o amprentă divină, să fie uns, așa cum ai spus tu. Important este dacă poporul are înțelepciunea să-l aleagă pe cel ales! Un lider adevărat este ca o mare iubire, una adevărată și veșnică, între el și popor. Iubiri false pot fi multe, dar cea adevărată este doar una. O compatibilitate între lider și popor creează lucruri mărețe. Cine își asumă rolul de lider într-o perioadă tulbure, când totul este la pământ, inclusiv moralul, reprezintă un mare curaj și o mare responsabilitate, așa cum ziceai mai devreme. Oare există un astfel de om?!

Giaxya:

- Sigur că da! Am spus că trebuie să fie ”unsul lui Dumnezeu” . Dacă îl merităm, va veni. Căci el nu vine de la sine putere, ci de Sus!

 

Georgeta Istrate

 

Victor Brauner - Passivité courtoise

Passivité courtoise

 Victor Brauner 1903-1966

Ulei pe pânză 129,7×160,3 cm (1933-1935) inv. 84507/9454

    ”Din 1930 până la începutul anului 1935, Victor Brauner, unul dintre promotorii mișcării de avangardă din România, a stat la Paris, intrând,  grație lui Yves Tanguy, în contacte strânse cu grupul suprarealiștilor. A expus alături de ei, iar catalogul expoziției sale personale din 1934, este prefațat de André Breton. 

    În aprilie 1935,  la puțin timp după revenirea la București, deschide o expoziție personală, prima expoziție de pictură suprarealistă din România, unde a prezentat și această pânză, realizată mai mult ca sigur la Paris, ca şi majoritatea lucrărilor expuse. 

     Încă din 1927-1928, Brauner  se lăsase antrenat în aventura imaginarului. Față de tatonările din primele pânze suprarealiste, această lucrare atestă maturitatea actului artistic. Implicațiile psihologice, ce se  lasă descifrate în compoziție, dezvăluie interesul artistului pentru destinul uman: omul, supus unui destin implacabil, este neputincios în afirmarea propriei voințe. El trebuie să urmeze, ca un mecanism așa cum sugerează formele schematice prin care sunt reprezentate personajele, o orbită deja trasată. Această lume de forme inventate trădează un subconștient angoasat”. ( Ghid MNAR, pagina 114,  text  Dana Herbay).

Răstignirea - Antonello Da Messina (Antonello Di Giovani Degli Antoni)

 Antonello Da Messina (Antonello Di Giovani Degli Antoni) (către 1430-1479), ulei pe lemn 39,4×23 cm. 

      ” Derivată din formula compozițională a crucificarilor flamande, arhitectura imaginii exprimă siguranță și rafinament : longitudinala netă a crucii împarte tranșant spațiul în zone egale stânga-dreapta, dar nu perfect simetrice, iar felul în care este gândit raportul cer-pământ dovedește în mod evident căutarea proporției de aur. Savant dirijată prin articularea elementelor scenei, o stare de emoție împinsă până la patos conferă imaginii expresivitate. Siluetele zbuciumate și intens colorate ale personajelor - Sf. Ioan Evanghelistul și Mariile plângând -  par a descrie traseul unei mișcări en lacet, ca într-un dans funebru. Corpul cabrat al lui Barabas, tâlharul necredincios figurat în dreapta, exprimă tensiune și crispare. În schimb, calmul și pacea peisajului acvatic din fundal -  Golful Messinei - realizează trecerea spre împăcarea și liniștea supremă ce se degajă din figura lui Iisus răstignit, proiectată pe infinitul bolții cerești. 

    Asimilată de unii cercetători, datorită dimensiunilor ei, cu o icoană de gonfalone sicilian, lucrarea este considerată ca operă de tinerețe a maestrului messinez, realizată probabil în intervalul 1450-1455. Răstignirea de la București precede astfel cele două picturi omonime de la Anvers și Londra” (text scris de Ioana Beldiman)

Sursa text și fotografii: Ghid MNAR 1999

Tudor Pănescu , o vizită surpriză

 

   Aprilie 2022. Este început de program la muzeu (MNAR). O colegă îmi spune, în treacăt, că avem un vizitator special , la intrarea în Galeria Românescă. Adică?, o întreb. Îi recită paznicului versuri din Eminescu!!!

Lucrare de Tudor Pănescu

   Câteva minute mai târziu, vizitatorul surpriză intră pe sala Theodor Aman. Mi se pare cunoscut. În câteva secunde, memoria îmi servește o amintire de astă vară...Nu mă pot abține și îl întreb:

-       Sunteți pictor, nu-i așa?

-       Da, sunt pictor.

Eu tac, în încercarea de a-mi readuce în minte mai multe amănunte  de la mare, de astă vară...

-       Da, sunt pictor, repetă el.

-       Și vă numiți Tudor Pănescu...

-       Ne cunoaștem?!

-       Am cumpărat astă vară, la Mamaia , un tablou de la dumneavoastră .

-       Aaaaaaaa! Ce tablou, vă mai amintiți?

-       Clar de lună, în Deltă, dacă nu mă înșel. Are multe movuri în el, de asta l-am cumpărat. Am și dovezi, să știți. În seara aceea , după ce am cumpărat tabloul, am făcut o poză cu dumneavoastră ( caut repede în telefon și îi arăt poza) .

 

-       Într-adevăr, râde pictorul.

-       Ce mică e lumea, zic. Într-o amintire pe care am pus-o pe blogul meu, am scris și un mic capitol despre acel tablou. Uitați, ăsta este link-ul: https://romaniaitaramea.blogspot.com/2021/08/pe-faleza-la-mamaia-2021.html

                                           Pictură de Tudor Pănescu

     Pictorul este mirat de-a dreptul. Habar nu are că cineva a scris despre el. După ce schimbăm câteva impresii și ne amintim de momentul  achiziționării tabloului , îl rog să revină, după vizitarea expoziției permanente. Vreau să-mi spună câte ceva. Îi cer permisiunea de a-i face câteva fotografii, căci nu pot lăsa un astfel de eveniment să treacă neobservat.

 

 

Răspunsurile pictorului au fost telegrafice! Aș fi vrut niște răspunsuri ceva mai detaliate, dar... e artist! M-am bucurat că a fost tot timpul zâmbitor. Redau mai jos întrebările: 

 

 

- Ce impresie v-a făcut muzeul?

- Superb!

- Ce anume v-a impresionat/

- Atmosfera!

- Ce v-au transmis lucrările ?

- Emoții.

- V-a rămas în suflet vreun autor anume?

- Toți!

- În afara acestor răspunsuri extrem de scurte, aveți ceva de spus despre vizita la muzeu?

- Ce pot să spun? Totul e splendid...superb!

 

 

 

Georgeta Istrate

Dialoguri - Nu e de acuzat ceva ce nu înțelegem...

 

 

 Axya:

- Nu înțeleg, frățioare, cum de unii așa ziși slujitori ai bisericii pot comite tot felul de atrocități și instituția pe care chipurile o slujesc să închidă ochii... 

Giaxya :

- Fii un pic mai explicit. Vorbești în general sau ai vreun caz particular? 

Axya :

- O să crezi că blasfemiez biserica, dar sunt atât de supărat încât pot spune că adevăratul Satan este Vaticanul. De ce?! Îți explic acum . Un tip, preot cică, al cărui nume nici nu contează, cu origini indiene, un pedofil demonstrat este tolerat de biserică deși a violat ani de zile . Au iești la iveală dovezi de violare a unor minori, unii și-au dat numele, alții au preferat să rămână anonimi. Unii sunt acum adulți în toată regula. Deci individul a violat ani de zile, a fost acuzat public și a făcut pușcărie în SUA. S-a întors în India și biserica creştină de acolo l-a achitat, i-a reabilitat numele și l-a trimis din nou în SUA. A violat iar, iar a fost acuzat, după aceea, ghici ce. Papa și Vaticanul l-au achitat, l-au reabilitat, l-au mutat în altă parohie, unde a distrus alte vieți. E incredibil. Avocații victimelor au spus că e de NEÎNȚELES. E un molestator în serie. Ce e atât de greu de înțeles de către biserică? Așa ceva nu achiți, nu poți șterge tu karma și păcatele cu o foaie de hârtie, un ordin! 

 Giaxya :

- Doamne, câte vieți o fi distrus doar individul ăsta sub acoperirea și cu complicitatea bisericii! Știi că eu mai răsfoiesc site-uri de magie. Urmăresc și site-uri de magie neagră sau Calea Stângă, cum este numită în engleză. Nu ca sa practic, ci ca să înțeleg. Știi cine aderă la calea stângă? E trist. Victime de preoți pedofili, victime de tați pedofili, victime de viol și bătăi și nedreptăți de la soți, soții, etc. Este groaznic. Aceste  victime sunt oameni nedreptățiți, neascultați, care și-au pierdut încrederea în biserică, creștinism, Iisus. Nici nu are rost să îi acuzăm că nu înțeleg, de fapt, ce spune Iisus. Oamenii ăștia nu au fost crezuți nici măcar de familiile lor, când erau mici și au spus ce li se întâmplă... 

Axya :

- Într-adevăr, aceste ființe batjocorite au acumulat furie, detestă creștinismul vor răzbunare și vor granițe. Așa că își găsesc dreptate în magia neagră, Lucifer, Satan sau alți vechi zei. Teoretic, luciferianismul e definit exact ca asta : granițe impuse, libertate, rebeliune contra ordinii oficiale, individualism. E un fel de  a spune : de acum, că lumea m-a rănit și m-a batjocorit, NUMAI eu contez! Fac totul doar pentru mine și în interesul meu! Nu voi mai accepta niciun afront! Oricine îmi va face rău, va plăti scump! Poți să-i judeci, după ce viața le-a oferit doar otravă? 

Giaxya :

- E foarte interesant fenomenul. Din păcate, dacă magia există, iar ei nu știu încotro să o ia, și aleg calea asta, riscă să se afunde și mai mult în întuneric. 

Dar  nu e de acuzat ceva ce nu înțelegem!

 

 Georgeta Istrate

 

 

 

 

 

 

 

Dialoguri - Lucruri incredibile...

 

 

Giaxya :

- Frățioare,vorbeam aseară cu o amică din străinătate. Ea lucrează cu publicul și statul îi obligă să facă a treia doză de vaccin, după ce le-au promis că două doze sunt suficiente. Amica mea este revoltată. Constrângerea spune așa : dacă nu o faceți pe a treia, pierdeți carnetul de vaccinare!  Deci ea a făcut alea 2 doze degeaba. În plus, dacă refuză doza suplimentară, adio job.

 Axya :

- Dragă frate, ce te miri așa? Nu vezi că și la noi sunt discuții în parlament că vor să nu ne mai primească la serviciu dacă nu ne vaccinăm, nici în mijloacele de transport în comun, pe nicăieri. Niște  ticăloși. În momentul ăsta care sunt drepturile tale?  Muncă , farmacie și alimentară... Crezi că suntem departe de ceea ce trăiește cunoștința ta din străinătate?

Giaxya :

- Ai dreptate, frate. În alte țări e și mai nasol. Austria i-a băgat în carantină pe cei nevaccinați. Îți dai seama cât de mizerabilă este treaba? De ce?! Pentru că se știe că, dacă ne-am vaccina toți de pe planetă, virusul tot s-ar răspândi. Și ar exista, în continuare, fiindcă se transmite chiar dacă ești vaccinat. Mai apoi, e foarte nașpa să chinui cu atâta doze oamenii care lucrează cu publicul. Copiii sunt nevaccinati, părinții la fel, dacă lucrează în alte domenii. Să definim naibii ce înseamnă să lucrezi cu publicul, pentru că sunt multe alte meserii în care ești în contact cu alții și totuși ăștia nu sunt obligați la nimic, nu au făcut nici măcar o doză. Ceea ce vreau să zic este că, în ritmul și cu gândirea asta, o să facem la nesfârșit doze. După părerea multora, treaba devine politică, sau are implicații politice. Ne polarizăm în bande : ăștia care se vaccinează și ăștia care nu...A, ca să nu mai spun că amica mea care a făcut deja două doze, la a doua i s-a făcut rău. Nu a avut simptome de răceală, ci dureri în inimă foarte puternice. Este foarte revoltată că o obligă să facă a treia doză, după ce a doua a adus-o în pragul infarctului

 Axya :

- Situația devine stupidă, fratioare. Oare până unde va merge această nebunie? OK, respect regulile și legea, dar nu când devin dictatură și stupide. Adică nu faci doza pe care ți-o impun ei, mori de foame că nu pupi job! În unele țări,  nevaccinații sunt obligați să stea în casă.  Incredibil la ce se ajunge. 

 

Georgeta Istrate