Dialoguri - sentimentul de a fi special

Axya: 

    Mă întrebam zilele acestea, de ce oamenii nu mai iubesc simplitatea, de ce simt nevoia să complice lucrurile , de ce vor să arate că sunt mai buni, mai speciali decât alții. E o alergare după a fi Superman, Femeia fantastică sau orice altceva care iese din normalitate. Să fie vorba despre ego?

Giaxya: 

    Ego... ce chestie teribilă! Un balaur cu infinite capete...

    În momentul acesta îmi vine în minte un exemplu... public. Circulă pe youtube un filmuleț  în care actorul K  primește o medalie din partea unei secte din care face parte. Ar fi bine să analizezi acest clip.

   Când l-am văzut pentru prima dată, acum câțiva ani, am crezut că e o secvență de film, că nu e real.  Dacă nu ai timp, nu trebuie  să vezi tot filmul, nici măcar nu trebuie să înțelegi ce zice. Uită-te măcar un minut, să vezi cum subiectul evenimentului  nu mai poate  de mândrie datorită faptului că e medaliat. Analizează-i gesturile, privirea, mimica feței. Ai o fațetă a egoului  în toată splendoarea. K  salută ca în filmele de acțiune, cu muzica din filmele în care a jucat.  Să te uiți măcar  până îi pune medalia la gât.

Axya: 

   Și ce faci dacă viața îți coboară egoul pe fundul prăpastiei? Îmbătrânești, nu te mai caută nimeni, poate o boală, un accident, ai sentimentul că nu mai ești important , nu mai ai motivație. Este ceva care te salvează de o depresie care te poate ucide? Cum ieși de acolo?

Giaxya:

     Știi care este marea ironie? Când era tânăr, K a jucat în filmul unui mare regizor despre o sectă a bogaților.  O secvență îți atrage atenția și răspunde întrebării tale : când personajul principal  este depistat drept intrus în grup pentru că nu știe parola casei și i se cere să își dea jos masca... Mai știi când îți spuneam că apartenența la o sectă sau grup dă sentimentul unora că sunt speciali? Că sunt superiori altora? Că au ei acces la ceva select secret, că sunt aleși? Ei bine, egoul are nevoie de recunoaștere, de faimă , de bani. Doar atunci se simte validat. 

    Ce te salvează?! Un ego cât mai mic. Culmea este că un ego care se micșorează până la inexistență  dezvăluie o ființă măreață și adevărată. Însă niciun ego nu va vrea să moară de bunăvoie.  De asta este atât de greu să ajungi la fericirea neschimbătoare. Te identifici cu egoul și lupți cu tot ce te sau  îl  amenință. Iluzia egoului este tocmai acest sentiment de a fi special...