Logică fără... logică!
De-a lungul vieții, în momentele cele mai grele, divinitatea mi-a deschis câte o fereastră spre o altă realitate. O realitate pe care nu am simțit nevoia să-mi fie dovedită, am știut că este adevărată! Nu aș putea spune cu precizie de unde am știut, am știut și gata! Probabil că fiecare dintre dumneavoastră ați avut astfel de revelații, vise în stare de veghe sau chiar dovezi palpabile despre alte realități care, în lumina logicii umane, nu au... logică! Ei bine, unele dintre experiențele pe care le-am avut se aseamănă izbitor cu a ființei pe care vreau să v-o prezint: Marius Ghidel.
Un om de o simplitate zdrobitoare
De ceva vreme l-am descoperit pe Marius Ghidel. La început, pe YouTube, apoi i-am cumpărat și cărțile. Prima carte : "SHANGRI-LA - Frumusețea fără margini a Divinului sau Calea către fericire" mi s-a părut minunată. Am simțit nevoia să vorbesc despre acest autor și cunoscuților. Când l-am recomandat primei persoane pe Marius Ghidel, am făcut-o astfel : Să ții minte numele ăsta : Marius Ghidel. E o viziune despre viață neașteptat de inocentă și de frumoasă, iar eu simt că este adevărată. Este reconfortant să îl asculți, să te desprinzi de tot și toate și să intri cu sufletul pe ușa pe care el o deschide.
Creatorul ne-a trimis oameni de mare valoare spirituală. Oameni care să ne vorbească pe limba noastră, în contextul nostru. Omul ăsta este de o simplitate zdrobitoare. În plus, are o răbdare... dumnezeiască!
Freamătul creației
În continuare, am să redau un fragment din carte. Este atât de frumos încât, din miezul emoției, țâșnesc lacrimile, ca o bucurie fără margini, ca un izvor cu apă rece pe vreme de caniculă, ca o oază în deșert : " Golul este totul. Și acolo era doar El - singur cu El însuși. Și se simțea stingher, fără un minus. Era un fel de Fericire veșnică, dar cui să-i fie împărtășită? În fine, era un Bine - un Bine statornic. Dar parcă era prea multă stabilitate! Nicio adiere. Treptat, l-a cuprins un fel de plictiseală. Așa l-am simțit. Se săturase de starea aceea de neactivitate și adormire. Era înconjurat de atâta încremenire și amorțire! E clar. Simțea nevoia de mișcare - să se dezmorțească un pic și să-și pună în operă Puterea, așa cum unui copil îi vine uneori să zburde sau să exploreze un Mister. Se simțea... extraordinar în acea clipă și se gândea să pornească o Aventură măreață... și avea atât de multe de înfăptuit... O senzație asemănătoare avem și noi uneori, când simțim nevoia să facem ceva. Un fel de freamăt, nu mai avem stare.
Pesemne că acesta a fost și simțământul care L-a copleșit și pe El atunci - și așa... și-a dorit cu tărie altceva, neclar la început, poate... o instabilitate și mai mare, care să-i echilibreze imensa Lui putere de cuprindere și expansiune.
Aceasta este realitatea. Avea un foc care nu-i dădea pace și trebuia să-l stingă. Și atunci i-a venit ideea unei Creații - să se joace un pic. O împărăție ca o oglindă, în care să se poată vedea pe Sine în diferite forme " (SHANGRI-LA, Frumusețea fără margini a Divinului, paginile 44-45).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu