Viaţa mea e o şosea
Poate prea lungă şi prea grea,
Când beznă, când soare pe ea,
Când ceaţă deasă-n calea mea.
Viaţa mea-i ca o şosea
Şi doar scaieţi pe lângă ea
Şi-i grea, o Doamne, cât de grea
Dar trebuie să merg pe ea!
G.I.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Xenia Prutianu, Pictorița din Vaslui, expoziție ”Arta de acasă”
Un mesaj de la o pictoriță dragă sufletului meu, mi-a umplut inima de bucurie. Mă anunța că, în data de 14 august, 2025, avea să partici...
Cu un chip atât de minunat ca al tău...greu de crezut asocierea vieţii cu acea şosea în beznă...probabil a fost doar simţirea unui moment trecător...acei ochi albaştri de înger ascund în ei doar lumină...cu siguranţă!Apreciez finalul optimist al poeziei, acceptarea crucii ce o avem cu toţii de purtat.,,Dar trebuie să merg pe ea!"katia
RăspundețiȘtergerePoezia aceasta m-a intristat.Daca e asa, de ce nu faci ceva sa schimbi situatia? Katia are dreptate, ochii tai sunt luminosi. Sper ca a fost doar o clipa trecatoare a beznei, pe care ai imortalizat-o in aceste versuri.
RăspundețiȘtergereMircea